Evanghelia care s-a citit în această Duminică are un mesaj foarte important acela că Domnul nostru Iisus Hristos a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoși, pe aceia însă, care nu stăruie în păcatele lor, ci doresc să își schimbe viața în bine. Evanghelia deși este scurtă, cuprinde câteva învățături ortodoxe de bază.

Întâlnirea cu vameșul se petrece în cetatea Ierihon, pe vremea când Mântuitorul Iisus Hristos propovăduia Evanghelia în acele locuri. Alături de cei doisprezece apostoli era adunată și o mulțime mare de oameni care asculta cuvintele de învățătură spuse de către Domnul.

Printre cei din mulțime se afla și Zaheu, care era mai marele vameșilor și care dorea să Îl vadă cu orice chip pe Hristos, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Însă Dumnezeu, care iubește pe toți la fel și nu caută la fața omului, și care nu dorește moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu, îi răspunde cu dragoste lui Zaheu, deoarece vede pocăința din sufletul acestuia, dar și dragostea lui de a-L întâlni pe Mântuitorul.

Zaheu găsește în apropiere un dud și urcându-se în el, dorește să îl distingă pe Hristos din mulțimea de oameni. Și deși dudul este un copac plin de frunze, totuși Mântuitorul îl zărește pe vameșul Zaheu, și cu toate că nu l-a întâlnit niciodată, îl strigă pe nume, îl roagă să coboare și îi cere să Îl primească în casa sa.

După cum tâlcuiesc Sfinții Părinți, dudul - prin fructele lui dulci, este simbol al păcatului care ne atrage și ne robește prin dulceața sa. Așadar nimeni care este mic de statură, sau mic în cele duhovnicești, nu poate să îl vadă pe Hristos, decât dacă se ridică deasupra mulțimilor de păcate și deasupra dulceților pătimașe. Doar atunci Domnul îi spune să lepede păcatul și să urmeze calea pocăinței, care duce la mântuire.

Și dacă Mântuitorul primește cu bucurie întoarcerea lui Zaheu, nu același lucru putem spune despre cei de un neam cu el. Aceștia nu prețuiesc schimbarea vameșului, ci continuă să îl judece pentru păcatele pe care le săvârșise, în ciuda faptului că Zaheu și-a îndreptat greșelile în fața întregii comunități.

Zilnic fiecare dintre noi este pus în situația lui Zaheu, aceea de a se întâlni cu Dumnezeu și de a părăsi definitiv păcatul. Dar oare câți dintre noi ne întoarcem sincer la Hristos? Câți dintre noi lăsăm în urmă păcatele noastre de dragul învățăturii Mântuitorului? Câți dintre creștini își îndreaptă greșelile nu doar cu vorba, ci și cu faptele?

Vameșul Zaheu nu numai că dă înapoi ceea ce a câștigat necinstit, dar mai mult se oferă să dea împătrit celor pe care i-a nedreptățit. Prin această totală lepădare de sine, Zaheu dovedește tuturor că el nu mai este lipit de bogăția acestei lumi și că adevărata lui bogăție este de acum înainte învățătura Mântuitorului, care îl duce la bogăția cea veșnică și nepieritoare.  

Zaheu ne arată că bogăția nu este pricină de osândire, dacă este folosită corect. Bogatul care câștigă banii cinstit, care ajută pe cei nevoiași, care nu își lipește inima de bogăția acestei lumi, are toate șansele să se mântuiască și să placă lui Dumnezeu. Totuși bogăția care se transformă în lăcomie, care este folosită în mod egoist, doar pentru propriu folos, duce la pierderea mântuirii.

Așadar să nu ne lipim sufletele de bogăția acestei lumi, ci să prețuim adevărata bogăție, care constă într-o viață plină de virtuți și fapte bune, singurele nepieritoare și veșnice.