Viaţa privită ca o scară a desăvârşirii

Călătoria noastră spre Înviere a trecut de jumătate. Duminica trecută, prăznuirea Crucii ne-a amintit că suntem pe calea răstignirii noastre duhovniceşti, adică lupta şi triumful nostru asupra patimilor şi plăcerii, aşa cum a biruit Hristos în pustie.

După citirea Sfintei Evanghelii a urmat cuvântul de învăţătură rostit de Părintele Arhimandrit Policarp Chiţulescu.

„Evanghelia de azi ne înfăţişează un copil demonizat şi un tată necredincios, iar pe de altă parte, Biserica evocă în Duminica a IV-a din Postul Mare chipul şi vieţuirea unui mare ascet, iubitor de Hristos, biruitor al demonilor. Sfântul Ioan Scărarul a trăit la sfârşitul sec. al VI-lea şi începutul celui de-al VII-lea, în pustiul Muntelui Sinai, unde s-a îndumnezeit şi unde a scris, din propria experienţă, o carte rămasă celebră – Scara. Această carte înfăţişează în 30 de trepte, cum poate omul să urce spre Dumnezeu.

Demonii întind întunericul peste viaţa oamenilor şi fac să nu mai vedem lumina, înfăţişând adesea viaţa pământească drept ultima realitate. Duhurile necurate ne sugerează gânduri, ne arată forme, ne împrospătează amintirea unor plăceri, chipuri de ruşine, de patimi, ne tulbură chiar în somn şi aprind poftele trupeşti.

Singura plăcere a omului era de a se bucura de Dumnezeu. Reorientând plăcerea spre bucurii materiale, omul suferă durerea şi moartea. Plăcerea duce la păcat, iar omul ajunge să se bucure un timp (chiar câteva clipe), dar apoi trăieşte o durere cumplită – remuşcarea. O nouă plăcere aduce o nouă suferinţă şi omul nu se eliberează din acest lanţ.

Plăcerile provoacă o suferinţă imensă, chiar în trup, prin îmbolnăvirea lui: desfrânarea, îmbuibarea cu mâncare sau băutură, mânia şi altele.

Eliberarea omului din cercul durere – plăcere se poate face doar în unire cu Hristos, pentru că în El moartea nu a fost cauzată de o viaţă împătimită şi de aceea Hristos a devenit curat şi sfânt cu un trup ca al nostru.

Efortul vieţii noastre este acela de a anula plăcerea şi durerea, dar nu putem decât prin nevoinţă pentru Hristos. A fost uşor să vedem demonul din copilul posedat, însă mai greu este să-l vedem în viaţa noastră şi cum încearcă să ne piardă.

Diavolii ne aţâţă cele opt patimi: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de bani, mânia, întristarea, trândăvia, slava deşartă, mândria.

Putem scăpa de aceste răutăţi dacă ţinem credinţa ortodoxă, pentru că toate poruncile lui Dumnezeu sunt date ca noi să nu fim legaţi de nimic şi să venim la El.

Fără duhovnic şi fără conştientizarea bolilor noatre sufleteşti nu ne putem tămădui. Sfaturile şi învăţătura din atâtea cărţi ale marilor sfinţi ne vor fi, de asemenea, călăuze sigure spre Dumnezeu, dar în ascultare de duhovnic.

Abia dacă ne ajunge o viaţă întreagă să luptăm şi să ne curăţim prin pocăinţă, rugăciune şi viaţă simplă. Doar în unire cu Iisus Hristos, prin Euharistie şi celelalte Taine, putem să dobândim puterea lui Hristos, singurul care ne poate mântui din patimi.

Scara Sfântului Ioan este un manual adevărat pentru a curăţi mintea şi inima şi a-L iubi pe Dumnezeu pentru care merită să renunţăm la plăcerea vieţii materiale.

Nu are sens să trăim o viaţă fără luptă duhovnicească, fără să ne pregătim de veşnicie.