Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.

În a doua duminică după Rusalii, fiecare Biserică Ortodoxă în parte își cinstește sfinții neamului. Astfel, Biserica Ortodoxă Română îi cinstește, în această duminică, pe sfinții născuți pe meleagurile noastre, sau pe cei care s-au nevoit în țara noastră. Vedem cum, după pogorârea Duhului Sfânt, harul începe să dea rod în neamul omenesc, apărând astfel sfinții cei bineplăcuți lui Dumnezeu.

Evanghelia care s-a citit în această duminică ne relatează chemarea pe care Domnul Iisus o adresează apostolilor: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Apostolii devin martori ai minunilor lui Hristos, dar și vestitori ai poruncilor lui Dumnezeu. Noi, cei care ne găsim astăzi în biserică, suntem rodul propovăduirii Sfinților Apostoli și suntem mărturia lucrării lor în lume.

Biserica noastră îi pomenește astăzi pe Sfinții Români, începând cu cei din primul secol și până la cei din în zilele noastre. Spre deosebire de popoarele de sorginte slavă, vecine nouă, care au primit credința după sute de ani de la venirea Mântuitorului, într-un mod indirect, prin încreștinarea conducătorilor lor, iar mai apoi a poporului, Poporul Român a primit credința direct de la Apostolul Andrei cel întâi chemat, credința ortodoxăînsuflețindnoul popor, care se forma în aceste părți ale lumiiprin contopirea dacilor și romanilor.

Încă din primele veacuri, poporul român a dat Bisericii: martiri și mărturisitori ai evangheliei. Astfel, în zona Dobrogei de astăzi, zonă foarte bine populată în primele secole datorită vecinătății cu Marea Neagră, apar primele mărturisiri ale evangheliei: Sfinții Epictet și Astion, Emilian de la Durostorum, Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, amintim pe arhipăstorii Tomisului - Teotim și Bretanion. Toți acești sfinți ne arată cât de binecuvântați suntem noi, ca neam și țară, Dumnezeu binecuvântându-ne prin trimiterea unui mare Apostol și Ucenic al Său. Este un mare privilegiu pentru poporul român faptul că a fost încreștinat de un Apostol, dar este și o mare datorie pentru noi, aceea de a păstra dreapta credință și de a o transmite mai departe generațiilor viitoare.

În secolele ce au urmat, Biserica se împodobește și cu alți sfinți români: arhierei, preoți, mărturisitori, pustnici, cuvioși, nevoitori, cărturari, mucenici. După încetarea persecuțiilor și după formarea celor trei principate, Biserica naște alți sfinți care propovăduiesc evanghelia și devin lumină pentru popor, tipărind cuvântul lui Dumnezeu și predicându-l cu timp și fără timp, așa după cum au fost: primul ierarh și mitropolit al țării românești Iachint de Vicina, Antim Ivireanu.

Biserica este împodobită și de ceata cuvioșilor, cei care au mărturisit credința, biruind patimile și martirizându-și zilnic trupul, supunându-l la diferite nevoințe duhovnicești.

Martiri și mucenici care și-au dat viața pentru dreapta credință au existat în toate veacurile, de la arhierei (Sfântul Ierarh Antim Ivireanul), la domnitori (Sfântul Constantin Brâncoveanul cu cei patru fiii ai săi), la oameni simplii și modești (Sfântul Sava de la Buzău).

Ultima mare prigoană și perioadă însângerată prin care a trecut Biserica Ortodoxă Română, a fost cea ridicată de către regimul comunist la mijlocul secolului trecut, atunci când a început lupta și prigoana celor credincioși care refuzau să împărtășească o ideologie străină de învățătura scripturii.

Și în vremurile în care trăim noi, deși aparent suntem binecuvântați cu libertate, societatea secularizată ridică război mare împotriva Bisericii, creștinii fiind cei mai persecutați la nivel mondial.

Acolo unde nu curge sânge mucenicesc, așa după cum vedem că se întâmplă în Siria, diavolul ridică o altfel de prigoană, una perfidă și greu de imaginat, slujindu-se de mass-media pentru a vărsa veninul ideologiei umaniste în sufletul creștinilor, care astfel se întorc singuri împotriva Mamei lor care i-a născut și care i-acurățat de păcate: Biserica. Astfel, omul se îndepărtează de valorile creștine, de moralitate, de poruncile divine, trăind o viață lipsită de fericire și care îi conduce spre o veșnicie și mai nefericită.

Tot în această duminică Biserica îi prăznuiește și pe toți sfinții care nu sunt cunoscuți și pe care nu îi sunt trecuți în calendar, dar care se roagă pentru mântuirea și desăvârșirea noastră, fiind ascultați de Dumnezeu. În această duminică rememorăm viața tuturor sfinților știuți și neștiuți și le cinstim jertfa pe care ei au făcut-o pentru ca noi să putem trăi în libertate și credință.

Credința noastră este o credință vie, primită de la Însuși Fiul lui Dumnezeu, prin intermediul Apostolilor și Ucenicilor Săi, propovăduită de către Ierarhi, ținută cu prețul vieții de către mucenici, desăvârșită prin nevoințele cuvioșilor și continuată de fiecare creștin în parte după râvna și dragostea fiecăruia. Sfinții Români știuți și neștiuți să ne fie nouă model de viețuire și de propovăduire într-o lume care se depărtează din ce în ce mai mult de firesc și normalitate.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.