În duminica întâi după Rusalii, în biserica Mănăstirii Radu Vodă din București, Preasfințitul Părinte Irineu,  Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române din America şi Canada, a slujit Sfânta Liturghie înconjurat de soborul părinților slujitori ai mănăstirii.

Preasfințitul Părinte Irineu s-a aratat copleșit de emoție și bucurie duhovnicească pentru împreuna slujire cu credincioșii veniți să participe la dumnezeiasca Liturghie. Preasfinția Sa a simțit duhul creștinesc autentic al poporului nostru, duh care lipsește aproape cu desăvârșire în America, acolo unde societatea este una laicizată. P.S. Irineu a precizat faptul că poporul român este un popor bogat spiritual și cu o biserică vie. Românii sunt binecuvântați de Dumnezeu cu arhierei, preoți și diaconi, cu slujbe neîncetate, cu tradiții creștinești puternice și curate.

În cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Irineu a explicat faptul că scopul şi rostul bisericii întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos este acela de a sfinţi pe om şi de a-l duce în Rai, acolo de unde a căzut prin neascultarea protopărinţilor. Duhul Sfânt care se pogoară peste noi la apa botezului ne face să sporim duhovniceşte, să creştem, să ne mântuim. Însă pe parcursul vieţii, noi oamenii, pierdem din vedere ceea ce este esenţial în viaţă – adică sfinţirea sufletului şi de multe ori ne lipim inima de tot ceea ce este pământesc.

Sfinţii au fost oameni asemenea nouă, care prin credinţă şi nevoinţă au biruit păcatul. Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie tot ceea ce avem nevoie pentru a ne mântui, atunci când, la botez ne-a chemat spre desăvârşire. Astfel sfinţenia nu este opţională, ci ea este o necesitate pentru fiecare creştin care este botezat în numele Sfintei Treimi.

Sfânta evanghelie care s-a citit astăzi ne atrage atenţia asupra faptului că trebuie să iubim în primul rând pe Dumnezeu şi mai apoi pe aproapele nostru. Sfânta Scriptura ne cere să iubim şi să ne respectăm părinţii trupeşti, dar în măsura în care aceştia se supun Tatălui ceresc şi respectă poruncile lui.

Scopul bisericii întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos este sfinţirea şi mântuirea omului. Cultele protestante, nu pun accent pe lucrearea sfinţitoare a Duhului Sfânt, ci pe faptele de caritate pe care ar trebui să le facă biserica. Însă, toate faptele bune pe care le facem nu valorează absolut nimic în faţa lui Dumnezeu, dacă nu sunt însoţite de o viaţă virtuoasă, adică dacă nu ne sfinţim propria viaţa.

Sfinţirea omului se lucrează prin intermediul Sfintelor Taine, iar în Biserică omul devine din păcătos sfânt, dacă participă cu credinţă la ele. Din acestă pricină este foarte important să venim constant la biserică, să ascultăm sfintele slujbe, să ne curăţăm sufletul prin spovedanie şi să îl înnobilăm prin împărtăşanie. Rugăciunea făcută la biserică în comuniune cu ceilalţi credincioşi este mult mai folositoare decât rugăciunea personală făcută acasă. În biserică ne folosim de rugăciunea făcută de aproapele nostru, de mijlocirea preoţilor, de ajutorul sfinţilor şi nu în ultimul rând reîntregim prin participarea noastră, trupul tainic al bisericii, al cărui cap este Hristos.

Sfânta Biserică cunoaşte mai multe categorii de sfinţi: arhiereii, mucenicii, cuvioşii, tămăduitorii, stâlpnicii, fiecare ajungând pe un alt drum în Împărăţia Cerurilor. Tocmai multitudinea aceasta de persoane şi drumuri care duc la sfinţire, ne fac pe noi să conştientizăm că desăvârşirea nu este doar pentru monahi, sau pentru preoţi, ci şi pentru fiecare credincios în parte.

Noi trebuie să devenim sfinţi acolo unde suntem puşi, la locul de muncă, în familiile noastre, în societate. Modele de sfinţenie avem în fiecare zi, numai să citim vieţile sfinţilor. Orice om care participă la sfintele taine, care se spovedeşte şi care se împărtăşeşte se află pe calea mântuirii. De asemeni nu trebuie să uităm că scopul omului în lume este desăvârşirea, fapt pentru care nu trebuie să ne lipim sufletul de nimic din ceea ce este pe acest pământ.