Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.

Duminicile din cursul anului sunt așezate ca niște repere care ne ghidează pe noi în urcușul duhovnicesc spre Împărăția Lui Dumnezeu. În această sfântă duminică, Mântuitorul Iisus Hristos face din nou referire la pericolul pe care îl reprezintă bogăția, fie că este cea materială, fie că este reprezentată de alte lucru (familie, carieră, știința noastră etc) pe care noi le avem drept bogăție interioară și care ne răpesc foarte mult timp și astfel ne despart de Dumnezeu.

La Învățătorul vine un tânăr dregător, un om cu o poziție socială înaltă, foarte bogat și care impresionează nu numai prin statutul lui social, cât mai ales prin dorința de a se îmbogăți și sufletește: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

Bogatul de duminica trecută, în loc să își lărgească inima, își lărgește hambarele. Tânărul bogat din evanghelia de astăzi caută să aibă mai mult decât o bunăstare lumească, caută să se îmbogățească în Dumnezeu: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.

Acest tânăr, deși era un lucrător al poruncilor Lui Dumnezeu încă din copilăria sa, îl vedem lipsit de iubire. El se străduiește să fie un om moral sau bun, însă nu are puterea de a urma Lui Hristos, deși sufletul său îi poruncește acest lucru. Atunci când ne ferim de rău, nu înseamnă că lucrăm binele. Putem să ne ținem departe de păcate, fără însă a face bine aproapelui nostru.

A fi desăvârșit înseamnă a urma cu tot sufletul pe Fiul Lui Dumnezeu. Acest lucru îi lipsește tânărului pentru a fi mai mult decât era în acel moment: iubirea de a urma lui Hristos și de a renunța la averea sa îl împiedică să facă acest lucru. Învățătorul îi cere să se despartă de singurul lucru care îl mai împiedică pe tânăr să fie desăvârșit: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Calea spre desăvârșire reprezintă mult mai mult decât respectarea unor seturi de valori morale. Atunci când ești creștin nu pendulezi între lume și Dumnezeu.

Nu bogăția este cea care osândește pe om, ci modul cum aceasta este întrebuințată. Există oameni bogați care și-au pus averile în slujba celor mulți, așa după cum au făcut și voievozii sau domnitorii care au zidit locașuri de cult în care zeci de generații și-au găsit liniște, alinare, vindecare, mântuire.

Evanghelia ne spune că tânărul auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Este trist Mântuitorul pentru că tânărul nu a putut să îl urmeze, este trist și tânărul bogat pentru că a văzut realitatea dureroasă: aceea că nu era așezat duhovnicește așa de bine pe cât credea el. Vedem că evanghelia nu reține numele tânărului bogat, pentru că atunci când ai un nume ești persoană, iar cine își pierde numele din cauza păcatului își pierde statutul de fiu al lui Dumnezeu.

Trebuie să fim conștienți că fiecare dintre noi este bogat într-un fel sau altul. Trebuie să ne îngrijim să ne îmbogățim în Dumnezeu și să renunțăm la bogățiile care ne țin ocupați și departe de El. Să luptăm cu noi înșine și cu fiecare colțișor din noi, chiar dacă acel colțișor este reprezentat de o bogăție morală, pentru a evita să fim autosuficienți precum tânărul de astăzi.