Suferinţa - prilej de întâlnire cu Dumnezeu

În toate Bisericile Ortodoxe, astăzi s-a făcut pomenirea slăbănogului pe care Mântuitorul l-a vindecat lângă scăldătoarea Vitezda.  La Sfânta Liturghie, îndată după citirea Sfintei Evanghelii, a urmat predica, rostită de Părintele Arhimandrit Policarp Chiţulescu.

Evanghelia de astăzi ne ilustrează frumuseţea şi puterea tămăduitoare a iubirii de semeni, prin antiteză cu egocentrismul meschin, care duce la neînţelegerea semenilor şi la necunoaşterea lui Dumnezeu.

Un lucru important pe care îl învăţăm de la slăbănog este modul exemplar prin care el s-a raportat la boala dobândită în urma săvârşirii unor păcate. A văzut această pedeapsă a lui Dumnezeu ca o cale de îndreptare şi de îmbunătăţire a vieţii sale. Acest suferind a căutat vindecarea trupului său, iar în timpul acesta s-a depărtat de cauza suferinţei sale, lecuindu-se de patimile care îi conduceau viaţa.

Slăbănogul a aşteptat cu răbdare şi nădejde treizeci şi şapte ani pentru a primi vindecarea. El nu s-a descurajat, păstrându-şi încrederea că va veni o zi când se va bucura de sănătate. Chiar dacă au fost multe momente când, deşi se afla aproape de apă, altcineva, mai preocupat de propria suferinţă, intra înaintea lui şi se vindeca. Credem că dragostea de semeni şi credinţa în Dumnezeu au fost principiile de viaţă ale acestui om suferind, care l-au ajutat să petreacă o mare parte din viaţă după voia lui Dumnezeu.

Grija de sine este un lucru care îi răneşte pe cei de lângă noi şi nici nouă nu ne aduce vreo bucurie, ştiind că doar în comuniune ne putem mântui. Tocmai acest lucru reprezintă iadul: iubirea lui Dumnezeu, care umple toate, şi oamenii care se chinuie pentru că nu pot avea parte de ea, din moment ce, în viaţa lor, cunoaşterea lui Dumnezeu şi a dragostei divine nu au fost un interes pentru ei.

Mântuitorul Hristos, prin vindecarea trupească, i-a dăruit şi iertarea păcatelor, avertizându-l că întoarcerea la viaţa păcătoasă îi va aduce o suferinţă şi mai mare. De aici vedem că o viaţă petrecută după valorile creştine, sănătoase, menţin vigoarea trupului şi echilibrul minţii.

Să nu ne lasăm robi păcatului, trăind la întâmplare şi fără să ne pese că în ziua următoare este posibil să nu mai avem suflare. Viaţa noastră trebuie să fie o luptă continuă împotriva tuturor lucrurilor care ne despart de Hristos. Dobândirea virtuţilor creştine şi faptele bune sunt rezultatele credinţei şi normele care ne vor duce la asemănarea cu Dumnezeu.

 

 

Duminica slăbănogului 1

Duminica slăbănogului 2

Duminica slăbănogului 3

Duminica slăbănogului 4