Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.

Praznicului Înălțării Sfintei Cruci (pe care Biserica Ortodoxă o prăznuiește în fiecare an pe data de 14 septembrie) îi sunt dedicate mai multe sărbători: Duminica Înaintea Înălțării Sfintei Cruci, Duminica După Înălțarea Sfintei Cruci, precum și sărbătoarea Sfintei Cruci. Duminica de astăzi ne face, pe fiecare dintre noi, să reflectăm la folosul pe care îl avem din biruința Crucii asupra păcatului și a morții, iar evanghelia care s-a citit astăzi ne învață pe noi cei credincioși, cum trebuie să trăim pe pământ, după ce ne-am învrednicit de primirea Sfântului Botez.

Domnul Iisus Hristos s-a întrupat și și-a asumat jertfa de pe cruce pentru ca, prin aceasta, tot neamul omenesc să poată fi izbăvit de puterea celui viclean. Ucenicii Domnului nu erau străini de acest gând al Său, pentru că: a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Până și ucenicilor Săi, cei care au ascultat cuvintele Învățătorului, care au asistat la nenumăratele minuni săvârșite de Acesta, fiind încă nedesăvârșiți în credință și cu gândire lumească, le era foarte greu să înțeleagă această jertfă supremă a Domnului Iisus. Din acest considerent, Petru ajunge să îl dojenească pe Mântuitorul pentru dorința Acestuia de a se jertfi pe cruce, fapt care duce la mustrarea apostolului: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.

Fiecare credincios, trebuie să fie ascultător față de poruncile lui Dumnezeu și fiecare trebuie să le împlinească întocmai cum a făcut și Domnul Iisus Hristos. În schimb, nimeni nu este obligat să se sfințească sau să se desăvârșească, fiecare om având libertatea de a urma, sau nu, căii pe care a umblat Mântuitorul: Oricine voieşte să vină după Mine.

Cel care este determinat să urmeze Fiului lui Dumnezeu trebuie să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Lepădarea de sine nu implică depersonalizarea sinelui, ci presupune lupta pe care omul o duce împotriva omului celui vechi, a sinelui său iubitor de patimi și plăceri. Cel care își biruie firea păcătoasă ajunge la libertatea desăvârșită și la mântuire. Niciun om însă, nu se poate sfinți prin propriile sale forțe, fără ajutorul lui Dumnezeu și fără o nevoință îndelungată. 

Omul modern, care trăiește într-o lume secularizată, caută alternative ușoare la mântuire. Din nefericire, nu există decât o singură cale care duce la desăvârșire: ascultarea poruncilor lui Dumnezeu și împlinirea acestora.

Oamenii care sunt preocupați doar de traiul lumii simțite și care nu au nici o perspectivă asupra vieții celei veșnice, sunt mustrați de Mântuitorul: ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Trebuie să avem grijă și față de trupul nostru, fără a neglija, în schimb, sufletul care este nemuritor și veșnic.

Ateii umaniști ai zilelor noaste, scot în prim plan doar cele trecătoare, doar cele materiale. Aceștia doresc mai multe spitale, deși nu se pot îngriji cum trebuie nici de cele pe care le au, inoculând ideea că sănătatea trupului este mai importantă decât sănătatea sufletului. Ei tendențios socotesc că edificarea unei catedrale ortodoxe, loc de identitate națională și spital duhovnicesc, duce la diminuarea posibilității construirii spitalelor, acuzând astfel Biserica, în mod voalat, că din cauza acesteia omul suferă, fiind lipsit de posibilitatea de a-și găsi tămăduirea de bolile trupești, din cauza lipsei spitalelor.

Numeroasele problemele din societatea românească nu trebuie căutate acolo unde ele nu sunt (adică în Biserică), ci ele trebuie urmărite acolo de unde cu adevărat izvorăsc: din ignoranța, nesimțirea și lipsa de interes a unor persoane care ar trebui să se îngrijească de dezvoltarea societății noastre. Să ne amintim faptul că Biserica a întemeiat și susținut primele spitale. Cum ar putea ea să neglijeze tocmai ceea ce a creat?

Evanghelia de astăzi ne învață faptul că omul este important nu prin prisma egoismului și a patimilor decadente, ci prin latura lui sfântă și curată. Hristos ne învață astăzi să avem grijă de singurul lucru cu adevărat important pentru noi: mântuirea sufletului.