Evanghelia de astăzi, din ultima duminică până la Înălțarea Domnului, ne relatează o minune săvârșită în Ierusalim de către Mântuitorul, prin care El a vindecat un orb din naștere.

Această minune are o însemnătate deosebită pentru că vindecarea nu a avut loc prin Cuvânt, ci, așa cum ne arată Evanghelistul Ioan, Iisus Hristos a scuipat jos și a făcut tină din scuipat, și a uns cu tină ochii orbului, apoi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuiește: trimis). Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând.

Gestul Mântuitorului are o însemnătate aparte. Sfinții părinți ne spun că scuipatul reprezintă Dumnezeirea Mântuitorului, Cel care S-a pogorât între oameni, iar pământul reprezintă firea Lui omenească. În mod tainic, tina reprezintă unirea ipostatică a celor două firi ale Mântuitorului. Mântuirea omului este scopul venirii pe pământ a Domnului Iisus Hristos, dar pentru aceasta, ochii omului trebuie să fie luminați de lumina spirituală, iar Lumina Lumii este Însuși Mântuitorul. Trimisul, cuvântul tâlcuit de Evanghelistul Ioan, este Cel care deschide ochii orbului, adică Mântuitorul.

Înainte de vindecarea orbului, apostolii Îl întreabă pe Mântuitor: Învățătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? întrucât potrivit învățăturii lui Moise, păcatele părinților, puteau fi plătite de urmași până la a patra generație. Prin aceasta, se atrage atenția părinților să fie atenți la faptele lor, pentru ca nu cumva consecințele faptelor să cadă asupra copiilor lor.

Mântuitorul le răspunde că nici orbul și nici părinții lui nu păcătuiseră, nașterea lui în forma aceasta fiind pentru un alt scop: Să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Așadar, Mântuitorul dă sens suferinței orbului și, prin aceasta, înțelegem sensul multor necazuri și neputințe ale noastre ori ale altor semeni, sensul preamăririi lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă întrucât judecata lui Dumnezeu este diferită de judecata noastră.

La finalul Evangheliei, la întâlnirea Mântuitorului cu orbul vindecat, vedem parcursul vindecării trupești și sufletești, acesta ajungând, prin credință și mărturisire, la cunoașterea și închinarea lui Dumnezeu. La această închinare suntem chemați cu toții, cerându-I ajutorul și mulțumindu-I pentru darurile și binefacerile Sale.

Așa cum vedem și în Evanghelia de astăzi, fariseii nu erau bucuroși de vindecarea orbului și nu Îl recunoșteau pe Mântuitor ca Fiu al Lui Dumnezeu, pentru că vindecarea a avut loc într-o zi de sâmbătă. Mântuitorul ne cheamă, însă, să fim milostivi și iubitori, faptele bune putând fi săvârșite în orice timp și în orice loc. Iisus ne arată că El este Domnul sâmbetei, mai mare ca Moise, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

În continuare, orbul le răspunde fariseilor plin de înțelepciune, luminat de Duhul Sfânt, că: minunea stă tocmai în aceasta că voi nu știți de unde este și El mi-a deschis ochii, arătându-le că erau orbi din punct de vedere sufletesc chiar dacă vedeau cu ochii trupului.

Evanghelia de azi ne atrage atenția că trebuie să căutăm lumina lui Dumnezeu, care se află în cuvintele Mântuitorului. Orbul de azi s-a întâlnit cu Hristos, a ascultat de Cuvântul Lui și astfel a văzut Lumina. Tot așa, noi trebuie să Îl cunoaștem pe Iisus Hristos, ascultând de poruncile Lui.

Civilizația lumii se datorează învățăturii Domnului Iisus Hristos. Numai în Lumina lui Hristos, lumea s-a schimbat. De aceea trebuie să fim cu luare aminte, să nu fim ca fariseii care pun mai presus de învățătura lui Hristos, alte învățături care sunt întuneric. Astăzi, sub sloganul unei politici corecte, se pune la îndoială învățătura și Lumina lui Iisus Hristos.

Noi, însă, avem datoria să Îl mărturisim pe Iisus Hristos pentru că fără El nu suntem nimic și nu putem face nimic. Doar așa putem simți bucuria orbului de azi care a zis: Cred Doamne și s-a închinat Lui.

Dumnezeu să ne ocrotească, să ne arate fii ai Luminii și purtători ai Cuvântului său.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.