Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea

În această duminică am ascultat citindu-se un fragment din evanghelia după Sfântul Apostol Luca, în care Domnul Iisus Hristos ne vorbește despre dragoste, milă și cel mai important despre iertarea păcatelor vrăjmașilor noștri.

Mântuitorul Hristos s-a întrupat, pentru ca prin jertfa Sa de pe cruce să-l împace pe om cu Dumnezeu și să-l înalțe acolo de unde acesta a căzut, adică din Rai. Înălțarea omului de-a dreapta Lui Dumnezeu nu se putea realiza altfel decât prin jertfa de pe cruce a Fiului Său, fiind nevoie de jertfa unui om neprihănit, a unui om lipsit de păcate. Fără ajutorul oferit de Mântuitorul prin jertfa Sa, omului i-ar fi fost imposibil să se împace cu Dumnezeu și să primească viața veșnică. După jertfa Domnului pe cruce, orice om care ascultă și împlinește poruncile Sale ajunge cetățean al Raiului.

Învățătorul nu numai că nu strică un cuvânt din Legea cea Veche, pe care chiar El o dă lui Moise, ci o desăvârșește și o sfințește prin propria lui viețuire. Legea Veche cerea omului vechi să reverse binele numai asupra celui care îi făcea bine. În Noua Lege, Hristos ne învață să ne iubim inclusiv vrăjmașii: Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine pentru a fi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

Mântuitorul ne atrage atenția de faptul că scopul creștinului este acela de a-i întrece pe cei necredincioși prin fapte bune, sfințenie și credință. Și păcătoșii, spune Hristos, se ajută și se sprijină între ei, însă numai cei credincioși ajung să fie desăvârșiți, precum și Dumnezeul lor desăvârșit este. De câtă cinste din partea Lui Dumnezeu are parte neamul omenesc. De aceea trebuie să ne învrednicim să ajungem fii ai lui Dumnezeu prin trăire, comportament și educație.

Mesajul evangheliei care s-a citit astăzi, este imposibil de urmat dacă suntem oameni supuși păcatului. Hristos nu doar ne-a cerut să ne iubim vrăjmașii, ci este primul care a iubit pe cei care L-au prigonit. El nu a fost un simplu teoretician sau filozof, ci ceea ce a învățat aceea ne-a și exemplificat prin propria Sa viață. El este Cel care ne învață să iertăm celor care ne greșesc, dar și Cel care iartă primul: pe femeia prinsă în păcat, pe Iuda vânzătorul, pe cei care L-au pironit pe cruce. Domnul Hristos ne învață să fim asemenea Lui.

Când în inima noastră nu este cuibărit Harul lui Dumnezeu, ci s-a sălășluit păcatul și patima, atunci mintea omului este întunecată de faptele cele rele precum și de ignoranță față de cele duhovnicești. Dacă noi cei care trăim în această societate, ne-am raporta măcar într-o mică măsură la Cuvântul lui Dumnezeu, altfel ar arăta viața noastră. În inima celor cu responsabilități nu domnește cuvântul veșnic al evangheliei, ci propriile idei și principii.

Atunci când iertăm celor care ne greșesc, nu devenim prin aceasta mai slabi sau mai proști, ci de abia de atunci începem să ne asemănăm cu Hristos, care este bun și iubitor și cu cei buni și cu cei răi. Nu trebuie să ne lăsăm biruiți de răul din jurul nostru, ci trebuie să biruim răul cu binele.