Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei

Săptămâna trecută, evanghelia ne-a vorbit despre modul cum Cuvântul Lui Dumnezeu poate rodi în om, sau se poate pierde, și aceasta după modul cum omul își folosește voința.

Duminica aceasta, evanghelia ne arată cele două extreme la care poate ajunge sufletul omului: fie chip al Lui Dumnezeu, fie slujitor al diavolului. Vedem că omul care era demonizat nu mai trăia în casă cu oamenii, ci se însingurase de casnicii săi, trăind printre morminte. Posedarea aceasta îl scoate din rândul oamenilor și îl depersonalizează, omul nemaiavând un nume, o identitate proprie. În momentul în care Hristos se întâlnește cu cel demonizat, îl întreabă: Care-ţi este numele?, iar răspunsul nu îl primește de la om, ci de la diavol: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.

Demonii mărturisesc că Hristos este Fiul Lui Dumnezeu și se tem de El ca nu cumva să îi trimită în iadul cel gătit lor, mai înainte de vreme, adică mai înainte de sfârșitul veacurilor. Demonizatul era chinuit de către draci de mulţi ani. Un iad întreg intrase în acel om și îl stăpânea. Hristos deplânge limita cea mai de jos la care poate ajunge făptura umană, adică să locuiască în el un întreg iad, cu atât mai mult cu cât omul este chipul Lui Dumnezeu și Sfânta Treime ar trebui să aibă locaș în sufletul său.

Hristos nu îl părăsește pe omul care mai înainte L-a părăsit pe El prin păcat. Domnul Iisus ne arată că nu există cădere din care Fiul Omului să nu îl poată ridica pe om. Acest demonizat, fiind posedat de o legiune, nu se mai poate ruga pentru el însuși, nu se mai poate îndrepta, de aceea Hristos preia inițiativa și îi iese în întâmpinare. Întâlnirea omului cu lucrarea demonică stă în patimi și păcate, iar în măsura în care omul se învoiește cu diavolul, în acea măsură pierde Harul lui Dumnezeu și începe să se îndrăcească.

Atunci când diavolii sunt alungați din om, turma de porci din apropiere pare cea mai bună variantă pentru ei. Turma de porci este simbolul păcatului, al neascultării poporului evreu, care nu avea voie să crească aceste animale. Trebuie să ne imaginăm ce putere groaznică chinuia pe om, dacă diavolii nu stau în turma de porci, ci o aruncă în mare, omorându-i pe toți.

Locuitorii cetății, poate unii dintre ei prieteni cu cel îndrăcit, nu se bucură de vindecarea acestuia, ci se îngrijorează pentru pierderea suferită, fiind totodată deranjați de prezența lui Hristos, care le-a pricinuit o pierdere economică așa de importantă. Adevărații demonizați din evanghelia de astăzi sunt locuitorii cetății Gadara, care iubesc mai mult animalele cele necuvântătoare, decât pe Dumnezeu.

Evanghelia de astăzi ne propune să iubim pe Dumnezeu, mai mult decât ne iubim păcatele și poftele noastre. Omul zilelor noastre este învățat, în numele patimilor mascate în spatele unei moralități false, să se lepede de poruncile Lui Dumnezeu și să asculte de poruncile date de mai marii acestei lumi. Să nu ne lepădăm niciodată de Hristos Domnul și nici să îl scoatem afară din cetatea sufletului de dragul patimilor.