În prima duminică după pogorârea Sfântului Duh, biserica ortodoxă îi cinstește pe toți sfinții cei din veac. Această cinstire pe care noi creștini o aducem sfinților prin intermediul rugăciunii, se transformă în mijlocirea lor către noi și în folosul nostru duhovnicesc.

Scopul și rostul Bisericii întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos este acela de a sfinți pe om și de a-l readuce în Rai, acolo de unde a căzut prin neascultarea protopărinților.

Duhul Sfânt care se pogoară peste noi la apa botezului ne face să sporim duhovnicește, să creștem, să ne mântuim. Însă pe parcursul vieții, noi oameni, pierdem din vedere ceea ce este esențial – adică sfințirea sufletului și de multe ori ne lipim inima de tot ceea ce este pământesc.

Sfinții au fost oameni asemenea nouă, care prin credință și nevoință au biruit păcatul. Dumnezeu ne-a pus la dispoziție tot ceea ce avem nevoie pentru a ne mântui, atunci când, la botez ne-a chemat spre desăvârșire. Astfel sfințenia nu este opțională, ci ea este o necesitate pentru fiecare creștin care este botezat în numele Sfintei Treimi.

Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi ne atrage atenția asupra faptului că trebuie să iubim în primul rând pe Dumnezeu și mai apoi pe aproapele nostru. Sfânta Scriptura ne cere să iubim și să ne respectăm părinții trupești, dar în măsura în care aceștia se supun Tatălui ceresc și respectă poruncile lui.

Scopul bisericii întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos este sfințirea și mântuirea omului. Cultele protestante, nu pun accent pe lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt, ci pe faptele de caritate pe care ar trebui să le facă biserica. Însă, toate faptele bune pe care le facem nu valorează absolut nimic în fața lui Dumnezeu, dacă nu sunt însoțite de o viață virtuoasă, adică dacă nu ne sfințim propria viața.

Sfințirea omului se lucrează prin intermediul Sfintelor Taine, iar în Biserică omul devine din păcătos sfânt, dacă participă cu credință la ele. Din această pricină este foarte important să venim constant la biserică, să ascultăm sfintele slujbe, să ne curățăm sufletul prin spovedanie și să îl înnobilăm prin împărtășanie. Rugăciunea făcută la biserică în comuniune cu ceilalți credincioși este mult mai folositoare decât rugăciunea personală făcută acasă. În biserică ne folosim de rugăciunea făcută de aproapele nostru, de mijlocirea preoților, de ajutorul sfinților și nu în ultimul rând reîntregim prin participarea noastră, trupul tainic al Bisericii, al cărui cap este Hristos.

Sfânta Biserică cunoaște mai multe categorii de sfinți: arhiereii, mucenicii, cuvioșii, tămăduitorii, stâlpnici, fiecare ajungând pe un alt drum în Împărăția Cerurilor. Tocmai multitudinea aceasta de persoane și drumuri care duc la sfințire, ne fac pe noi să conștientizăm că desăvârșirea nu este doar pentru monahi, sau pentru preoți, și pentru fiecare credincios în parte.

Noi trebuie să devenim sfinți acolo unde suntem puși, la locul de muncă, în familiile noastre, în societate. Modele de sfințenie avem în fiecare zi, numai să citim viețile sfinților. Orice om care participă la Sfintele Taine, care se spovedește și care se împărtășește se află pe calea mântuirii. De asemeni nu trebuie să uităm că scopul omului în lume este desăvârșirea, fapt pentru care nu trebuie să ne lipim sufletul de nimic din ceea ce este pe acest pământ.