Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

În data de 29 iunie, Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. La Sfânta Liturghie, în predica sa, Părintele Stareţ  Nectarie Arhimandritul a menţionat reperele biografice ale acestor apostoli şi a evidenţiat importanţa deosebită a activităţii misionare, desfăşurată de către aceştia.

După tradiţie, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost martirizaţi în ziua de 29 iunie 67, în timpul persecuţiei lui Nero.

Sfântul Petru a fost primul dintre apostoli, care a mărturisit Dumnezeirea lui Iisus Hristos. Atunci când Mântuitorul i-a întrebat pe apostoli cine cred ei ca este El, Petru a răspuns: „Hristosul lui Dumnezeu”. (Lc. IX, 20)

Sfântul Apostol Pavel a fost, mai întâi, iudeu, numindu-se Saul şi persecutând creştinişi hulind numele lui Hristos. Dar, pe când se afla pe drum, spre Damasc, i s-a arătat Hristos zicându-i: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?”. (F.A. XXII, 7) De atunci Sfântul Pavel a crezut în Hristos.

Sfântul Pavel a călătorit cel mai mult, dintre apostoli, vestind lumii cuvântul lui Dumnezeu. Pentru acest lucru, el este numir Apostolul Neamurilor.

În canonul Noului Testament avem consemnate epistolele acestor doi apostoli, pe care le+au trimis comunităţilor de creştini, din primele veacuri, şi din care se citeşte în timpul Sfintei Liturghii, spre îndrumarea, îndreptarea şi înţelepţirea noastră.

 „Eu te îndemn deci stăruitor în faţa lui Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus, Care va să judece vii şi morţii, la arătarea Lui şi în împărăţia Lui.

Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura.

Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,

Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”

(II Timotei IV, 1-4)