Sfântul Grigorie Palama - Părinte al isihasmului şi indrumător spre cunoaşterea lui Dumnezeu

În a doua Duminică din Postul Sfintelor Paşti, Biserica face pomenirea Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului.

Sfântul Grigorie Palama s-a născut în Constantinopol (astăzi Istanbul), la anul 1296. După ce a dobândit cunoştinţe profane, la vârsta de 22 de ani s-a retras din lume, mergând în Sfântul Munte Athos. În 1347, Sfântul Grigorie a fost ales Arhiepiscop al Tesalonicului,de către Patriarhul Ecumenic Isidor de Monemvasia (1347-1350). Pe acest scaun a păstorit până la moartea sa, la 13 noiembrie 1359.

Sfântul Grigorie Palama mai este numit şi părintele isihasmului. Astfel, el a urmat vechii şi bogatei tradiţii a Răsăritului, făcând deosebire între fiinţa dumnezeiască şi puterile (energiile) Sale dumnezeieşti, care sunt comune întregii Sfintei Treimi şi prin care Dumnezeu Se manifestă în lume. Fiinţa nevăzută a lui Dumnezeu rămâne în veci inaccesibilă raţiunii umane, însă energiile sau lucrările Dumnezeirii Sale, care se revarsă din fiinţa Sa, ca energii necreate, sunt accesibile şi minţii omeneşti.

Prin harurile sau lucrările necreate ale fiinţei dumnezeieşti, omul poate să ia cunoştinţă de Dumnezeu şi să ajungă la sfinţire şi îndumnezeire. Astfel, lumina imaterială de pe Muntele Taborului, văzută de Sfinţii Apostoli, nu este Dumnezeu după fiinţă, ci Dumnezeu după lucrare.

La această treaptă a iluminării sau a cunoaşterii lui Dumnezeu, Sfântul Grigorie arată că putem ajunge şi noi, cu ajutorul rugăciunii. Dumnezeu se descopră şi locuieşte în inimile celor care s-au curăţit de păcat şi de răutate. Pentru curăţire omul are nevoie de pocăinţă şi de rugăciuni stăruitoare, iar pentru sfinţire şi experiere a Sfintei Treimi este nevoie de Harul lui Dumnezeu, care se pogoară doar prin Sfintele Taine administrate de Biserică. 

Părintele Arhimandrit Policarp Chiţulescu, în predica sa, a precizat principalele învăţături desprinse din pasajul evanghelic, care s-a citit astăzi, anume Vindecarea slăbănogului din Capernaum: Să luăm aminte la atitudinea vecinilor şi a prietenilor slăbănogului, care nu au rămas indiferenţi la suferinţa bolnavului, ci au venit în ajutorul lui, făcând tot posibilul pentru ca cel aflat în suferinţă să primească alinare. Atfel, ei l-au ajutat pe bolnav să intre în camera în care se afla Mântuitorul, desfăcând acoperişul  şi coborându-l în casă. Pentru credinţa şi osteneala acestora, Hristos a iertat păcatele slăbănogului, iar mai apoi i-a dăruit şi tămăduirea trupească.

De aici vedem că vindecarea trupului începe odată cu iertarea păcatelor sau că boala trupească, de multe ori este o expresie a suferinţei sufleteşti.

Prin Taina Spovedaniei, credincioşii primesc iertarea păcatelor, dar şi leac pentru patimile sufleteşti. Cu cât suntem mai preocupaţi de sufletul nostru, aflându-ne mereu în trezvie (atenţie duhovnicească), cu atât trupul nostru este mai viguros şi se arată triumfător în ispite de tot felul.

Când mergem să ne mărturisim păcatele, să imităm atitudinea slăbănogului din Evanghelie, care şi-a recunoscut cu smerenie starea de cădere în care se afla şi s-a lăsat purtat de credinţa şi dragostea prietenilor săi.