Sfânta Maria Egipteanca - modelul pocăinţei sincere

În cea de-a V-a duminică a Sfântului şi Marelui Post, creştinii ortodocşi fac pomenirea Sfintei Preacuvioase Maria Egipteanca. Aceasta a trăit între anii 355 – 431, născându-se în Egipt. Încă din adolescenţă a căzut în patima desfrânării şi părăsindu-şi părinţii a petrecut astfel vreme de 17 ani.

Călătorind pe mare, a ajuns la Ierusalim, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci şi vrând să intre în biserica Sfântului Mormânt a constatat că o forţă nevăzută o opreşte să înainteze. Simţindu-se respinsă, conştientizează că modul ei de a-şi petrece viaţa este motivul pentru care nu se poate apropia de Sfânta Cruce. Atunci a fost pentru prima dată când sentimentul remuşcării a pătruns în sufletul ei şi a fost suficient pentru a se hotărî să renunţe la patimile ei şi să urmeze lui Hristos.

Sfânta Maria Egipteanca s-a rugat Maicii Domnului pentru iertare şi, făgăduindu-i că îşi va schimba viaţa, a putut să intre în biserică şi să sărute cinstitul lemn pe care a fost răstignit Fiul lui Dumnezeu.

Vreme de 47 de ani a petrecut Sfânta Maria în pustia Iordanului, luptându-se neîncetat cu gândurile, poftele şi amintirile sale. La sfârşitul vieţii, un călugăr cu numele Zosima a întâlnit-o pe Sfânta Maria în pustiu şi aflându-i viaţa, a dat slavă lui Dumnezeu atât pentru biruinţa ei  cât şi pentru pilda vieţii pe care a aflat-o.

În acestă zi s-a citit pericopa evanghelică în care este relatată cea dintâi vestire a patimilor, dar şi rugămintea adresată Mântuitorului de către apostolii Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu.

Părintele Stareţ, Arhimandritul Nectarie, în predica sa, a evidenţiat faptul că şi în zilele noastre răsună cuvintele Mântuitorului Hristos, prin Sfânta Evanghelie. Cei doi ucenici nu au înţeles mesajul lui Mesia şi astfel, crezând că Hristos va intra în Ierusalim pentru a dobândi o funcţie politică, de conducere, i-au cerut să stea unul de-a dreapta, iar altul de-a stânga. Mântuitorul îi îndeamnă pe apostoli să nu fie precum conducătorii lumii, care cred că ei stăpânesc lumea, pentru că Dumnezeu este Cel care o protejează şi o cârmuieşte.

Cei care vor să fie stăpâni, trebuie să fie slujitori tuturor, urmărind binele comun, interesul majorităţii. Hristos a arătat că nu o funcţie sau o titulatură îl face pe om să fie considerat mare, ci nobleţea iubirii şi a sacrificiului îl desăvârşesc pe om.

Hristos este Domn şi Dumnezeu prin faptul că s-a dăruit pe Sine tuturor, în mod egal. El a acceptat să Se sacrifice pentru întreaga lume.

Avem datoria de a urma exemplul lui Dumnezeu şi de a sluji aproapelui cu dragoste.

Sfânta Maria Egipteanca este pentru noi model de împlinire desăvârşită a voii lui Dumnezeu. Ea a înţeles că pocăinţa, pentru a da roade, trebuie să fie în legătură cu Iisus Hristos, Dumnezeu-Om. Sfântul Zosima mărturiseşte că în timpul rugăciunii, Sfânta Maria Egipteanca se ridica de la pământ, iar atunci când a trebuit să treacă Iordanul pentru a se împărtăşi cu Sfintele Taine, ea a însemnat apa cu chipul crucii şi a trecut pe deasupra ei.

Pocăinţa nu se face cu zgomot, aşa cum vedem astăzi nenumărate secte, care se pretind a fi creştine. Nu este nevoie să arătăm oamenilor că suntem pocăiţi, argumentând şi preocupându-ne să convingem prin grai sau printr-un certificat de pocăit. Înaintea lui Dumnezeu, şi ceea ce este scris piere, nu doar vorbele. Doar faptele şi virtuţile sunt cele care merg cu noi dincolo de uşa morţii.

Pocăinţa se demonstrează prin fapte, prin trăire lăuntrică şi prin renunţarea la fărădelegi, pentru că Dumnezeu vede toate cele ascunse ale noastre şi ne va răsplăti potrivit fiecăruia.