A patra duminică după Sfânta Înviere, poartă numele de Duminica Slăbănogului întrucât în Evanghelia care s-a citit în această zi, ni se readuce aminte despre vindecarea miraculoasă pe care Mântuitorul a făcut-o unui om paralitic, care era bolnav de treizeci și opt de ani. Din această evanghelie se desprind mai multe învățături folositoare pentru sufletele noastre.

Domnul nostru Iisus Hristos se arată în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, unde era o scăldătoare, care pe evreiește se numește Vitezda, având cinci pridvoare. Acest loc era foarte cunoscut printre bolnavii care locuiau în Țara Sfântă, dar mai ales din Ierusalim, deoarece un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ținut.

Totuși la această scăldătoare făcătoare de minuni se găsea și un om, care era bolnav de treizeci și opt de ani, și fiindcă era paralitic, nu avea cine să îl arunce în scăldătoare, atunci când îngerul tulbura apa. Pentru acest om vine Hristos la scăldătoarea Vitezda.

Mântuitorul privește la chinul sufletesc al slăbănogului și îl întreabă dacă dorește să fie vindecat de neputința lui. Iar pentru că a văzut în el nădejde neclintită, răbdare în ispite și dragoste pentru Dumnezeu, Îl vindecă pe bolnav numai cu Cuvântul, fără ca acesta să fie nevoit să mai intre în scăldătoare.

Scăldătoarea de la Vitezda este imaginea Sfintei Biserici.  În biserică, prin harul lui Dumnezeu, credincioșii se vindecă în permanență de bolile și neputințele lor, iar nu așa cum se întâmpla în Legea Veche, doar unul din vreme în vreme.

Vindecarea oferită de Domnul nostru Iisus Hristos nu este doar o vindecare trupească, așa după cum oferea îngerul care se cobora la scăldătoarea din Vitezda, ci pe lângă ridicarea din boală, omul se vindecă și sufletește, de influența păcatului.

Mântuitorul învață Biserica Sa să privească pe om ca pe un întreg: suflet și trup. Domnul Iisus îl vindecă pe slăbănog de boala care nu îl lăsa să se miște de 38 de ani, și îl învață ce să facă pentru a-și păstra pe viitor sănătatea: Iată te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău. Așadar acest om suferea cumplit, de atâta amar de timp, din pricina păcatelor sale. Doar atunci când primește iertare de la Doctorul sufletelor și al trupurilor, doar atunci se face sănătos și cu trupul și cu sufletul.

De cele mai multe ori boala este o metodă pedagogică prin care Dumnezeu ne trezește conștiința pironită în materialismul acestei lumi, punându-ne față în față cu boala care poate aduce moarte. Astfel ni se deschide în fața ochilor perspectiva vieții veșnice, a necesității de a ne schimba viața păcătoasă pe care o trăim și de a respecta poruncile divine.

Vedem din Sfânta Evanghelie că nu toți s-au bucurat de vindecare miraculoasă a paraliticului. Șocantă este atitudinea fariseilor care se scandalizează de faptul că Mântuitorul a îndrăznit să îl vindece pe slăbănogul care pătimea de 38 de ani, tocmai într-o zi de sabat (de sărbătoare). Invidia lor nu îi lăsa să priceapă că a face bine unui om este o lucrare plăcută lui Dumnezeu, și că aceasta mai mult împodobește și înnobilează frumusețea unei sărbători. Domnul Iisus Hristos ne învață că în ziua destinată odihnei trupești nu trebuie să înceteze facerea de bine.