Rugăciunea să fie încredinţată de împlinirea ei

Pericopa evanghelică din cea de-a IV-a duminică după Rusalii, ne înfăţişează momentul scripturistic, în care Hristos vindecă un slujitor bolnav, rugat fiind de stăpânul acestuia.

Părintele Stareţ, rostind cuvântul de învăţătură, a evidenţiat două pilde care reies din acest pasaj biblic. Pin cuvintele Mântuitorului Hristos se subliniază importanţa deosebită pe care o are credinţa în viaţa noastră. Când cerem de la Dumnezeu un lucru trebuie să fim convinşi că Dumnezeu are putere să ni-l dăruiască şi va face acest lucru doar dacă este spre binele nostru.  

Sutaşul din evanghelia de astăzi a crezut cu tărie în puterea şi bunătatea lui Hristos, cerându-I să spună numai cu cuvântul ca bolnavul să-şi recapete sănătatea.

Cea de-a doua învăţătură se referă la modul în care trebuie să ne rugăm. Rugăciunea sutaşului a fost umilă şi lipsită de egoism. El nu dorea vindecarea slugii sale pentru ca aceasta să poate munci pentru el, ci voia ca ea să nu mai sufere. Totodată, sutaşul s-a considerat nevrednic pentru a-L primi pe Iisus Hristos în casa sa, învrednicindu-se astfel de ajutorul lui Dumnezeu.

Dumnezeu va răspunde şi rugăciunilor noastre, atunci când ne vom coborî privirea ca să vedem suferinţa celor din jurul nostru.