Biserica s-a aflat astăzi în Duminica a XXIV-a după Rusalii. În textul rânduit a se citii la Sfânta Liturghie în această Duminică se vorbește despre două mari minuni săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos, vindecarea femeii care de doisprezece ani avea scurgere de sânge și învierea fiicei lui Iair.
În cuvântul de învățătură rostit de Părintele Arhimandrit Policarp Chițulescu, s-a arătat faptul că puterea credinței este de importanță majoră în procesul vindecării. Femeia cu scurgere de sânge s-a tămăduit întrucât avea credința că Hristos Dumnezeu o poate vindeca numai prin simpla atingere de hainele sale, iar Mântuitorul după scurtul dialog pe care la purtat cu ea îi confirmă acest lucru prin cuvintele: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 8; 48). Tot astfel și Iair, mai-marele sinagogii, prin credința în Hristos și-a recăpătat fiica din ghearele morții, fiind și el îmbărbătat de Mântuitorul Iisus Hristos după moartea fiicei sale: „Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.” (Luca 4; 50). Multe din minunile Mântuitorului au fost înfăptuite în urma unui astfel de examen de conștiință, Iisus îi întreba adesea pe cei care îl rugau să îi tămăduiască pe ei sau pe cei apropiați ai lor, „Crezi tu că pot face aceasta?”, iar prin credința își dobândeau vindecarea. Așadar credința este temelia vindecării, după cum însuși Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.” (Marcu 11; 24)
Dumnezeu așteaptă ca omul să aibă credință, nu pentru că fără ea nu ar putea să realizeze minunea, ci ca să arate în chip lămurit că nu trece peste libera voință a omului. Omul nu se poate numi liber dacă el nu își alege pe cine să slujească, cui să se închine și încotro să își dedice toată osteneala sa. Astfel Hristos întrebă mulțimile cine s-a atins de hainele sale, nu pentru a I se aduce elogii și pentru a fi privit cu admirație de cei din jur, ci pentru ca să îl întărească pe Iair și să îi arate că Hristos Dumnezeu are puterea să facă această minune, nu numai mergând la casa sa. El are puterea să o tămăduiască și prin cuvânt, pe cale sau în casa, bolnavă sau moartă, în apropiere sau la distanță, singura condiție fiind credința lui nestrămutată în Hristos Dumnezeu.
Tot astăzi Biserica îl cinstește și pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, care prin viața și credința sa curată a și-a sfințit trupul său, dobândind de la Hristos darul tămăduirilor și al facerii de minuni. Zilele acestea putem observa prea lesne care sunt roadele credinței nestrămutate, întrucât la racla cu moaștele Sfântului se adună mulțimi de credincioși, așteptând în liniștea rugăciunii ore întregi, mulțumind pentru binefacerile primite de la Dumnezeu prin mijlocitorul nostru alesul între Sfinți Dimitrie.
