Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea

Evanghelia de astăzi aduce în viața noastră cel mai mare prag pe care îl avem de trecut, pentru a ne situa, fie printre păgâni, fie printre următorii lui Iisus Hristos.

Această Evanghelie – a iubirii de vrăjmași - este în strânsă legătură cu purtarea crucii, pentru că iubirea este rezultatul sinelui răstignit. Nu întâmplător această poruncă este dată de Mântuitorul omenirii în cadrul celei mai concentrate prezentări a învățăturii Sale, în predica de pe munte.

Creștinismul se diferențiază de celelalte religii tocmai prin această raportare iubitoare la vrășmașii noștri, iar Cel ce a dat porunca, a fost Cel care a împlinit-o El Însuși în viața Sa.

În Vechiul Testament, oamenii acționau după Legea Talionului, își iubeau aproapele și își urau vrășmașii, dar acest lucru a provocat multe rele în lume, răul întorcându-se împotriva celor ce îl făceau. Un caz este cel al lui Iosif cel Preafrumos care, vândut de frații săi în Egipt, a ajuns din rob, mâna dreaptă a faraonului. Pe de altă parte, frații lui Iosif au ajuns în mizerie, umilindu-se chiar la fratele său vândut care i-a iertat, i-a primit și i-a ajutat. De asemenea, un alt caz este a lui Abesalom care urmărea să înfigă pumnalul în pieptul tatălui său, David, și care s-a spânzurat din greșeală.

În Noul Testament – noul legământ făcut de Dumnezeu cu oamenii -, avem o altă perspectivă asupra vieții, a lumii și a iubirii, porunca nefiind transmisă prin profeți ci dată de Însuși Dumnezeu – iubire care s-a întrupat, a venit între oameni și a săvârșit faptele iubirii.

Porunca Mânuitorului este limpede – iubiți pe vrășmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor care vă urăsc, rugați-vă pentru cei ce vă vatămă si vă prigonesc. Așadar, contrar primei reacții pe care o avem împotriva celor ce ne-au făcut rău - de a ne răzbuna - Iisus Hristos ne propune să nu urmăm astfel de porniri ale firii noastre pervertite de păcat ci să luptăm spre autodepășire prin credința în El. În acest sens, exemplul care ne încurajează este chiar Cel al Mântuitorului care, deși nu a atins pe nimeni cu un gând sau cu o vorbă, a fost persecutat pe nedrept, ocărât, umilit și ucis, în cele din urmă, iar reacția Lui față de aceste acțiuni nedrepte a fost aceea de a se ruga pe cruce pentru cei ce îi făceau rău.

Răul se învinge prin bine, vrășmașii putând fi aduși pe calea lui Dumnezeu și salvați doar prin iubire. Atitudinea noastră față de dușmanii noștri trebuie să urmeze modelul lui Hristos față de cei care L-au chinuit și L-au omorât pe El și atunci se va evidenția cel ce este cu adevărat credincios și următor fidel al Hristos.

Dumnezeu nu a poruncit lucruri pe care le ar dori de la oameni, cum este fecioria, deși pe toți i-ar  vrea curați, dar a poruncit iubirea de vrăjmași care este mult mai greu de împlinit, pentru că este strict necesară întâlnirii cu El, cu Dumnezeu iubire. De aceea, nu putem cere distrugerea vrăjmașilor noștri, ci îmblânzirea, luminarea și întoarcerea lor către Dumnezeu.

A ierta și a iubi pe cel ce te urăște este cea mai mare biruință a omului. A nu riposta la rău cu rău nu este nepăsare, ci mobilizare, porunca fiind aceea de a iubi și nu de a ignora iar singura motivație pentru a reuși, pentru a depăși rațiunea și dreptatea omenească este doar credința în Dumnezeu.

Iisus Hristos ne poruncește să iubim în vederea vindecării celui ce ne urăște, dar acest lucru cere o luptă cu noi înșine, cu trăirile noastre, cu egoismul nostru, întrucât doar prin răstignirea lor, cu puterea lui Hristos, se face loc celuilalt în viața noastră, chiar vrăjmaș fiind.

Rostul existenței noastre, în afară obținerea lucrurilor pământești, trecătoare, este dobândirea iubirii, prin schimbarea firii. Sfântul apostol Ioan Teolog spune: cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el. Iubirea ne face veșnici și ne aduce la Dumnezeu, de aceea scopul vieții noastre este să învățăm să iubim. Astfel, liturghia este o școală a iubirii, la care venim să ne umplem de iubirea pe care Duhul Sfânt o toarnă în inimile noastre, cum spune Sfântul Apostol Pavel. De altfel, împărtășirea este semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi iar noi, uniți prin Hristos, ne umplem de iubirea pe care trebuie să o mărturisim în afara bisericii celor ce nu au gustat-o sau nu o împlinesc.

Astăzi este o sărbătoare deosebit de importantă – Acoperământul Maicii Domnului – care reprezintă o încurajare în lupta iubirii pentru că o avem pe Maica Domnului protectoare, acoperitoare, așa cum a văzut-o Sfântul Andrei,