În fiecare an pe data de 30 ianuarie, Biserica ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Trei Ierarhi şi Mari Dascăli ai lumii: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, iar cuvântul de învăţătură a fost rostit de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Dr. Policarp Chiţulescu.
Părintele Policarp a început să elogieze viaţa celor trei ierarhi, pornind de la tâlcuirea numelor lor. Astfel Vasile se tâlcuieşte împărat, căci Sf. Vasile şi-a supus toate patimile, domnind peste ele; Grigorie se tâlcuieşte veghetor în aşteptarea lui Dumnezeu, ca unul care prin asceză şi nevoinţă, dar şi prin profundă teologie a aşteptat cu dor împărăţia lui Dumnezeu; iar Ioan se tâlcuieşte Dumnezeu s-a milostivit de poporul său, căci prin viaţa sa, acest sfânt cu adevărat a pogorât mila divină peste poporul creştinesc.
Toţi cei trei ierarhi s-au născut în familii credincioase, din mame sfinte, au avut parte de o educaţie aleasă, de o moralitate desăvârşită. Crescând cu vârsta, au crescut şi cu sufletul, adâncindu-se în studiul Sfintei Scripturi, lucrând fapta bună şi căutând să se despătimească departe de lume. Cu toţii au fost mari misionari ai bisericii, pe care au apărat-o prin scrieri, predici, şi chiar prin propria viaţă. Niciunul dintre cei trei nu s-a dat înapoi atunci când au fost nevoiţi să Îl apere pe Împăratul Ceresc, deşi acest lucru le-a atras antipatia împăraţilor lumeşti.
Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei este cunoscut mai ales din scrierile Sf. Grigorie Teologul cu care era foarte bun prieten.
Sf. Vasile este cel care a întemeiat cunoscutele vasiliadele, azile pentru bătrâni şi bolnavi, adăposturi pentru drumeţi dar şi mânăstiri pentru călugări. Astfel sfântul nu se îngrija doar de sufletele oamenilor, ci şi de trupurile lor.
El apăra credinţa prin cuvânt şi predică de eretici, de conducătorii care nedreptăţeau poporul şi îndrepta viaţa creştinilor şi a călugărilor prin canoane şi diferite rânduieli monahale.
Tot acest sfânt a alcătuit forma Sfintei Liturghii aşa cum o slujim noi astăzi, Liturghie care se slujeşte de zece ori pe an, în praznicele importante şi în ajunul lor.
Sfântul Grigorie din Nazianz Cuvântătorul de Dumnezeu este unul dintre cei mai mari teologi ai ortodoxiei, dar pe care l-a primit datorită unei mari înfrânări şi isihii. El a cercetat adâncurile cunoaşterii de Dumnezeu într-o epocă de uriaşe frământări teologice şi a dat răspunsuri care au rămas până azi repere ale adevăratei credinţe. A fost teolog al faptei, nu numai al cuvântului, apărând credinţa creştină la al doilea Sinod Ecumenic.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, a fost un smerit şi înfrânat ascet, dar şi un predicator neobosit. A fost numit pe bună dreptate „teolog al vieţii zilnice” întrucât tâlcuia pe înţelesul tuturor Sfânta Scriptură şi învăţa poporul cum poate să lucreze poruncile lui Dumnezeu.
Şi de la Sfântul Ioan avem o liturghie, care îi poartă numele şi care se săvârşeşte în fiecare zi a anului, atunci când nu slujim liturghia Sf. Vasile, sau pe cea a Sf. Grigore. Sfântul Ioan a murit martir în exil, la vârsta de 51 de ani.
Aceasta sărbătoare a celor trei ierarhi a apărut în urmă cu zece secole, datorită unor certuri care apăruseră în rândul creştinilor, care din evlavie socoteau pe ierarhul pe care îl iubeau, mai mare şi mai profund decât pe ceilalţi doi. Pentru a stinge pentru totdeauna neînţelegerile dintre credincioşi, Sfinţii Trei Ierarhi şi Mari Dascăli ai lumii: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur s-au arătat împreună unui smerit episcop şi i-au cerut acestuia să li se facă slujbă şi să li se rânduiască o zi anume când vor fi pomeniţi toţi trei.
La final Preacuviosul Părinte Arhimandrit Dr. Policarp Chiţulescu ne-a sfătuit să citim scrierile celor trei mari ierarhi ai Bisericii, întrucât scrierile lor sunt pline de teologie, de moralitate, având învăţături foarte actuale şi care ne pot îndruma în calea noastră spre mântuire.
