Perioada penticostarului care începe cu duminica Sfintei şi Slăvitei Învieri a Mântuitorului, se sfârşeşte cu duminica pogorârii Sfântului Duh, adică cu împlinirea promisiunii făcute de Domnul Iisus Hristos, aceea de a ne trimite un alt Mângâietor, pe Duhul Adevărului.
În decursul istoriei neamului omenesc, Sfânta Treime S-a arătat de mai multe ori, dar niciodată desăvârşit pentru că omul nu a putut cuprinde cu mintea sa taina din sânul Sfintei Treimi. Persoanele Sfintei Treimi sunt egale între ele şi lucrează întotdeauna împreună, deşi în diferitele perioade de la zidirea lumii şi până în prezent, Tatăl s-a arătat mai mult la facerea lumii, Fiul s-a întrupat pentru mântuirea neamului omenesc, iar Duhul Sfânt este sfinţitorul care va rămâne cu noi până la sfârşitul veacului.
În Vechiul Testament, Duhul Sfânt a vorbit prin intermediul proorocilor şi al profeţilor, pregătind sufletele oamenilor spre a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Totuşi lucrarea Sfântului Duh devine vizibilă în lume după Înălţarea Domnului la cer, atunci când Mântuitorul Iisus Hristos trimite Duhul Sfânt în chip de limbi de foc peste Sfinţii săi ucenici şi apostoli, care erau cu toţii adunaţi în Ierusalim.
Prin lucrarea Sfântului Duh, apostolii care erau oameni simpli şi neînvăţaţi, devin luminătorii lumii, convingând neamurile păgâne că Dumnezeu este închinat în Sfânta Treime.
Tot prin lucrarea Sfântului Duh s-a consolidat unitatea oamenilor în credinţă. În Babilonul vechi testamentar, Dumnezeu a amestecat limbile oamenilor pentru a pune stavilă păcatului, în Ierusalimul noului testament, prin lucrarea Sfântului Duh toate neamurile înţeleg aceeaşi limbă, care le propovăduieşte credinţa într-un singur Dumnezeu întreit în Persoane.
Prin pogorârea Sfântului Duh s-a născut BISERICA, prin care omul primeşte cunoaşterea lui Dumnezeu şi prin care se sfinţeşte, pentru a se putea pregăti pentru viaţa veşnică. Duhul Sfânt este poarta prin care omul intră în Biserică. Împreună preoţii şi credincioşi alcătuiesc trupul Bisericii al cărui Cap este Hristos. Tot în Biserică prin harul lucrător care se împărtășeșete prin Sfintele Taine omul se desăvârşeşte mergând spre asemănarea cu Dumnezeu.
Duhul Sfânt este duhul adevărului. Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu există mântuire în afara Bisericii Ortodoxe, tocmai datorită faptului că Sfântul Duh nu se contrazice - dând unei Biserici nişte porunci, iar alteia altele total diferite. În Biserică ni se împărtăşeşte iubirea lui Dumnezeu, care ne duce către comuniune şi unitate. Lucrarea diavolului este total opusă celei a Duhului lui Dumnezeu. Acesta separă şi dezbină prin egoism şi patimi, pentru că nimeni nu poate prospera în singurătate.
Fiecare dintre noi este obligat să dobândească harul Sfântului Duh, care ne povăţuieşte, ne luminează, ne desăvârşeşte. Odată cu primirea harului, omul se desăvârşeşte atât el cât şi cei din jurul lui. Astfel vedem cum duhovnicii care au câştigat darul Sfântului Duh, au adunat în jurul lor mii de oameni, care au simţit astfel apropierea de Dumnezeu, liniştindu-şi sufletele lor.
Astăzi primim frunze de nuc verzi care prin forma lor ne reamintesc de Duhul Sfânt, care s-a pogorât în chip de limbi de foc peste sfinţii ucenici şi apostoli. Nu trebuie să fim nebăgători de seamă faţă de harul care se lucrează în noi, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, sporindu-l prin credinţă dreaptă şi prin nevoinţă cu discernământ.
