În a doua duminică din Sfântul şi Marele Post, Biserica Ortodoxă  prăznuieşte  un mare ierarh, ascet şi apărător al credinţei: pe Sfântul Ierarh Grigorie Palama Arhiepiscopul Tesalonicului.

În această zi pericopa evanghelică care s-a citit la Sfânta Liturghie ne-a reamintit de vindecarea miraculoasă a paraliticului, adus la Mântuitorul de patru inşi care-l purtau. Slăbănogul se pare că avea multe păcate şi din această pricină era neputincios cu trupul. Dar, din fericire pentru el, prietenii săi se solidarizează când văd suferinţa bolnavului şi se hotărăsc să îl ducă la Hristos, pe o targă.

Imaginea slăbănogului cărat pe pat este una actuală, prezentă în vieţile multor creştini, care se îngrijesc de bolnavii lor. Slăbănogul şi cei patru prieteni ai săi sunt legaţi, unul de altul printr-o dragoste frăţească, iar de Dumnezeu prin credinţa că Acesta poate oferi slabănogului tămăduirea, de care avea atâta nevoie.

La Dumnezeu nu este uşor să ajungi şi trebuie să fii stăruitor atunci când îţi doreşti ceva bun. Insistenţa cu care cei patru prieteni încearcă să îl ajute pe paralitic dă roade,  aceştia desfăcând acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.

Mântuitorul vede credinţa lor şi, deşi cu toţii îşi doreau vindecarea trupească a bolnavului, Acesta îi spune Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Acest lucru se întâmplă foarte des şi în zilele noastre. Omul aleargă după sănătate, după bunăstarea trupului, vrea cu orice chip să îşi prelungească viaţa trupească.

Este firesc să vrem să păstrăm darul vieţii, dar nu trebuie să facem un scop în sine din îngrijirea trupului, ci trebuie să îl ţinem sănătos pentru a putea sluji sufletului.

Mântuitorul oferă mai întâi iertarea de păcate, pentru că aceasta era pricina pentru care omul devenise neputincios. Păcatul ne facem să slăbim cu sufletul, iar mai apoi, dacă stăruim în el, ne face bolnavi  trupeşte. Dacă ne îmbolnăvim sufletul prin păcate, nu vom face altceva decât să ne îmbolnăvim şi trupul şi să îl umplem de neputinţe. Cu toate acestea, boala trupească asumată şi care ne facem să ne întoarcem la Dumnezeu este şi ea mântuitoare pentru suflet.

Învăţăm din Evanghelia care s-a citit astăzi că există o suferinţă a trupului, care urmează după o lungă suferinţă a sufletului. Trupul nu primeşte vindecare din boală, înainte ca sufletul să primească iertare de păcatele pe care le-a săvârşit.

Sfântul Grigorie Palama ne învaţă atât prin viaţa sa, cât şi prin scrierile sale, faptul că natura umană poate birui păcatul, unindu-se cu Dumnezeu prin fapta bună, prin rugăciune, dreapta creduinţă şi împărtăşirea cu Sfintele Taine.

Noi nu trebuie să ne temem de moartea trupului, care oricum vine, ci trebuie să ne străduim să nu murim sufleteşte, adică să nu ne despărţim de Dumnezeu prin păcatele pe care le facem şi pentru care nu ne cerem iertare.