Nimeni nu poate să slujească la doi domni

Problema grijilor exagerate, precum și preocuparea pentru bunăstarea materială, au constat dintotdeauna o preocupare majoră a oamenilor. Vedem cum aceștia se ceartă cu apropiații lor, de dragul bogățiilor și, chiar dacă oamenii ajung să dețină averi numeroase, bogăția materială nu le poate procura liniștea, pacea și bunăstarea sufletească. Atunci când oamenii au tendința de a-și hrăni sufletul cu materie, Dumnezeu le reamintește faptul că sufletul este cel care trebuie îmbogățit în virtuți.

În predica de pe munte, acolo unde Domnul Iisus a formulat esența învățăturii Sale, a rostit și Evanghelia care s-a citit astăzi:despre grijile vieții. Mântuitorul ne arată faptul că, așa cum trupul se ghidează în viață cu ajutorul ochilor, așa și sufletul a primit conștiința, care este glasul lui Dumnezeu în om și care îl conduce pe drumul către mântuire.

Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

Mântuitorul ne îndeamnă să prețuim mai întâi viața veșnică și sufletul, iar mai apoi viața noastră pe acest pământ și, pentru a spulbera orice urmă de îndoială din sufletul care se îndoiește, dă exemplul păsărilor care sunt hrănite de Dumnezeu, fără ca ele să se îngrijească de strângerea hranei, sau exemplul floriilor celor trecătoare care, deși efemere, reușesc să biruie în frumusețe și pe cel mai bogat om din toate timpurile. Așadar, dacă vedem cât de mult prețuiește Dumnezeu pe om, de ce să ne pierdem legătura cu El, luptându-ne să agonisim bunătăți materiale, când vedem că animalele și florile câmpului, primesc aceste bogății ca dar din partea Lui.

Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

Hristos a murit pentru noi, iar noi murim de stres și griji, pierzându-ne astfel legătura cu Dătătorul de bine, dar și cu Cel care ne dăruiește viața veșnică. Astfel, omul care se îngrijește numai de viața aceasta, devine puțin credincios, sau mai bine zis necredincios, uitând din pricina grijilor, ceea ce este cu adevărat esențial pentru el.

În zilele noastre, parcă mai mult ca oricând, oamenii preferă viața trupească în detrimentul lui Dumnezeu și nu se străduiesc să ofere vieții lor un sens superior, ajungând să fie înrobiți de propriile plăceri, care îi dezumanizează. Astfel, omul ajunge să își idolatrizeze sinele său păcătos și căzut. Astăzi, se încearcă schimbarea mentalității omului și crearea unor noi seturi de valori, a unei noi ere, care să substituie valorile Evangheliei Domnului Iisus și ale Bisericii Sale.

Falșii prooroci ai zilelor noastre, în numele drepturilor omului, propovăduiesc anarhia și traiul după bunul plac al fiecăruia, dar mai ales lipsa moralității care este percepută ca fiind învechită. Scopul acestei gândiri este aceea de a transforma omul din persoană în individ. Întrucât Biserica face contrast cu gândirea seculară a acestor învățători materialiști, devine ținta predilectă a lor.

Semnul cel mai evident că omul a devenit sclavul materiei este răcirea dragostei, atât față de Dumnezeu, cât și față de aproapele său. Omul fără dragoste nu mai are credință, nici puterea de a se înfrâna, nici de a se schimba. Credința ortodoxă este cea care a adus bunăstarea în viața poporului român, educația, dragostea în familie, lucruri pe care azi nu le mai vedem în societatea noastră. Domnul dorește ca omul să înlăture din viața sa ceea ce este inutil și ceea ce îl ține departe de El.

Evanghelia de astăzi este o invitație de a ne construi viața având-L pe Dumnezeu alături de noi. Credința în Dumnezeu nu ne lipsește de lucrurile materiale, în schimb, dacă ne dedicăm toată viața slujirii lor, riscăm să le pierdem și pe acestea, dar mai ales sufletul.

Evanghelia ne oferă adevărata dimensiune a vieții: nemurirea. Viața cu Dumnezeu, aici pe pământ, ne înveșnicește. Atunci când dorim să îl urmăm pe Hristos nu trebuie să ne pară rău de patimile pe care le-am lăsat în urmă. Să ne rugăm să trecem cu bine peste sfâșierea sinelui pe care o trăim zilnic, alegându-L pe Domnul Iisus Hristos și nu pe Mamona.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.