În duminica de azi Evanghelistul Matei ne pune înaintea ochilor inimilor noastre un dialog pe care Iisus Hristos îl poartă cu un tânăr bogat. Înțelegem că acest dregător, cum este numit în Evanghelie, era un om bun, credincios și, de aceea, se apropie de Mântuitorul. Acesta auzise de Hristos și a înțeles că El este un om de la Dumnezeu și că de la El poate afla calea spre viața cea veșnică. Mântuitorul îi spune că pentru aceasta trebuie să păzească poruncile. Atunci, tânărul a întrebat care dintre porunci ar trebui să le respecte, întrucât în afară de cele 10 porunci pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise, sunt alte 613 porunci în cărțile Vechiului Testament. De fapt, tânărul vrea să afle care porunca este importantă pentru calea dorită de el, de a obține viața cea veșnică. Mântuitorul îi enumeră dintre poruncile Decalogului: Să nu ucizi, Să nu săvârșești adulter, Să nu furi, Să nu mărturisești strâmb, Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Vedem cum toate aceste porunci se îndreaptă către om, cel ce le împlinește respectându-l, de fapt pe semenul său.

La cuvintele Mântuitorului, tânărul îi spune că le-a respectat pe toate, simțind însă că îi lipsește ceva pentru calea Împărăției. Atunci Hristos îi vorbește despre desăvârșire, când omul împlinește poruncile  și biruiește patima: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-mi. Despătimirea este ideea centrală în viața noastră creștinească. La auzul cuvintelor, tânărul își dă seama că în fața lui se află un cunoscător al inimii sale, întrucât Mântuitorul a știut de averea și patima sa deopotrivă fără să I se spună. Atunci, tânărul a plecat întristat pentru că avea multe avuții.

Evanghelia de azi ne cheamă pe toți să reflectăm asupra vieții celei veșnice, asupra desăvârșirii. Toți avem preocuparea tânărului, pe lângă cele de trebuință pe pământ.

La finalul Evangheliei, apostolii L-au întrebat pe Hristos: Dar cine poate să se mântuiască? deoarece bogăția era văzută ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Astăzi, ne arată că bogăția nu este binecuvântare, dar nici nu ține pe om să nu dobândească veșnicia, ci doar dacă omul devine rob al bogăției, atunci poate pierde mântuirea.

Fiecare dintre noi avem o ”bogăție”, o patimă ce ne oprește să Îl urmăm pe Mântuitorul și să fim desăvârșiți. Or, Hristos ne cheamă la dezrobire, la eliberarea de patimi, care vine ca expresie a voinței noastre de fi împreună cu El. Trebuie văzut că Mântuitorul îl cheamă pe tânăr la El, și-l asumă. Aceasta pentru că și noi care luptăm cu păcatele, patimile și gândurile noastre, nu suntem singuri, ci împreună cu Iisus Hristos.

Evanghelia are tocmai scopul să ne ridice din mocirla păcatului în slava și lumina cerului, în Slava Preasfintei Treimi. Cei care credem în Dumnezeu și împlinim poruncile trebuie să fim atenți la lupta duhovnicească cu întreaga conștiință trează. Mântuirea este un dar al Lui Dumnezeu pentru cei ce cred în El și luptă să se desăvârșească.

La sfârșitul Evangheliei, Mântuitorul spune că: oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică. El nu se referă la abandon, ci la o alipire nefirească de lucrurile pământești sau de oameni. Aceasta pentru că ne putem face idoli din persoane și din multe plăceri dar, eliberându-ne de ele, împlinim poruncile lui Dumnezeu.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.