Sfânta evanghelie care s-a citit în această duminică continuuă șirul minunilor săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos în Capernaum. Toate aceste minuni au fost așezate după sărbătoarea Rusaliilor, pentru a scoate în evidență lucrarea tămăduitoare a Sfântului Duh.

          Evanghelia după Matei ne aduce înaintea ochilor tămăduirea a doi orbi și a unui mut. Acești oameni erau neputincioși cu trupul, dar își doreau vindecarea, fapt pentru care se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David.

          Neputința și infirmitatea ajung să pună stăpânire pe firea umană, atunci când omul renunță la prezența lui Dumnezeu și se obișnuiește să trăiască fără Acesta, și nu se vindecă decât atunci când omul se întoarce cu totul către Ziditorul său.

          Orbii nu cârtesc înainte lui Dumnezeu din cauza neputinței lor, ba mai mult credința lor puternică îi face să primească vindecare de la Doctorul sufletelor și al trupurilor. Orbii nu puteau vedea lumina zilei, însă ochii lor sufletești erau larg deschiși. Cel mai frumos răspuns al divinității la rugăciunea lor stăruitoare este faptul că primesc tămăduire trupească și că primul om pe care îl văd în fața ochilor este chiar Fiul lui Dumnezeu.

          Orbii ne învață ce înseamnă să fim stăruitori în rugăciune, să nu ne descurajăm, să avem credință statornică și să fugim la Dumnezeu, singurul care ne poate vindeca desăvârșit. Mântuitorul se adresează mai întâi sufletului și mai apoi vindecă și trupul bolnavilor. Aceasta este ordinea firească atunci când ne dorim vindecare.

După vindecarea nevăzătorilor, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Acest om sufera de o neputință trupească pentru că dăduse duhurilor necurate putere asupra sufletului său.

Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Domnul din smerenie și pentru a nu stârni invidia căpeteniilor nu dorește ca să fie propovăduit, dar cei vindecați nu pot tăinui vindecarea miraculoasă. Și Sfântul Nectarie îi sfătuiește pe cei care află tămăduire la Dumnezeu să mărturisească minunea și să nu o tăinuiască.

Nu toți cei care se aflau de față la săvârșirea acestor minuni se întorc acasă vindecați sau îndreptați. Înțelepții poporului, orbi sufletește fiind, neputând contesta minunile săvârșite de Domnul, se lasă orbiți de invidie și nu găsesc nimic mai bun decât să jignească și să discrediteze pe Vindecătorul celor bolnavi.

Și în zilele noastre, vedem cum apar mulți necredincioși care contestă faptele credinței și jignesc pe cei care le lucrează. Trebuie și noi întocmai ca și orbii să fim mărturisitori ai minunilor pe care Dumnezeu le lucrează cu noi și să nu ne oprim din a săvârși binele.