Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă

În prima zi a Sfântului și Marelui Post, la Mănăstirea Radu Vodă, slujba Canonului cel mare a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul, înconjurat de soborul mănăstirii. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a explicat importanța canonului Sfântului Andrei Criteanul.

Preasfințitul a subliniat faptul că acest canon de pocăință: este cel mai frumos, cel mai profund, dar și cel mai lung canon cunoscut în biserica noastră. Canonul adună, în paginile sale, trăirile greu de exprimat ale unui călugăr, care a ajuns episcop, și care a trăit la sfârșitul veacului al VII-lea și începutul celui de-al VIII-lea.

În drumurile pe care le-a străbătut, atât în cetatea Ierusalimului, cât și în cea a Constantinopolului, Sfântul Andrei Criteanul a cunoscut numeroși oameni îmbunătățiți care îl căutau pe Dumnezeu.

Cântările acestui canon, numit și cântecul lacrimilor, ne poartă prin întreaga istorie a umanității, prezentându-ne diverse gânduri și păcate săvârșite de om încă de la începutul facerii, dar și numeroase chipuri de pocăință și minunate modele de îndreptare.

Acest canon ne îndeamnă la pocăință și meditație. Dacă am rămas departe de Dumnezeu, trebuie să dobândim starea de umilință, singura care ne apropie de El. Smerenia de care a dat dovadă autorul acestei scrieri trebuie să ne însuflețească și pe noi.

Aceste zile ale începutului de post sunt zile de tăcere, de rugăciune și de pocăință. Altădată, erau oameni care nu vorbeau deloc în Postul cel Mare. Noi, cei de azi, în loc să ne rugăm mult și să vorbim cu Dumnezeu, preferăm să vorbim mult, dar nu cu El, ci între noi.

Să folosim aceste zile de post pentru a petrece în rugăciune, pocăință, în smerenie și în curăție. Dacă reușim să ne rugăm mai mult ca de obicei, dacă vom reuși să ne curățim simțirile, vom reuși să urcăm pe această scară care ne apropie de Dumnezeu și ne duce spre înviere.