Mergi şi fă şi tu asemenea.

Am ascultat în această zi citindu-se pilda samarineanului milostiv, pildă pe care Învățătorul o rostește înaintea compatrioților Săi, dar ale cărei învățături străbat veacurile, ajungând până la noi cei care ne-am strâns astăzi în Sfânta Biserică. Această pildă este așezată la începutul Postului Nașterii Domnului, pentru că, mai ales în această perioadă de înfrânare, fiecare dintre noi cugetă mai mult la întrebarea pe care și tânărul din evanghelie o adresează Mântuitorului: Învăţătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?

Deși în nenumărate rânduri Domnul Iisus ne-a arătat faptul că a venit pe pământ pentru mântuirea întregului neam omenesc, conștiința poporului evreu socotea faptul că Mesia s-a întrupat exclusiv pentru eliberarea sa. Prin pilda samarineanului milostiv, Domnul Iisus ne exemplifică cine este cu adevărat aproapele nostru: cel care are dragoste de fratele său.

Pe vremea Mântuitorului, drumul de la Ierusalim la Ierihon era denumit “drumul sângelui”, întrucât se afla într-o zonă deluroasă, cu căi sinuoase, unde tâlharii se ascundeau cu ușurință, năpustindu-se asupra comercianților, pe care îi prădau de bunurile pe care le transportau.

Evanghelia ne spune că: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Pe lângă acest om ni se spune că trece, atât un preot al legii celei vechi, cât și un levit. Ambii își văd mai departe de drumul lor, fie de teama de a nu pica și ei în cursa tâlharilor, fie pentru că se gândeau mai mult la ei înșiși decât la cel aflat în nevoie.

Singurul care se gândește la viața celui rănit este un samarinean,  care a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. Acesta îi oferă primul ajutor, dar se îngrijește și de recuperarea totală a celui căzut între tâlhari.

Ierusalimul este Raiul din care a fost scos omul neascultător, care atunci când a fost alungat din Rai, a început să coboare spre lume, adică spre Ierihonul cel aflat în vale. Pe acest drum este întâmpinat de mulțime de demoni, care îl tâlhăresc și îi fură virtuțile, lăsându-l aproape mort.Preotul Legii Vechi și levitul, ambii reprezentanți ai legii iudaice, se dovedesc neputincioși în a ajuta la ridicarea omului căzut și la refacerea acestuia.

Samarineanul milostiv nu este altul decât Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, singurul care se apleacă asupra omului aflat în moarte sufletească, singurul care îl ajută, singurul care îi redă starea de sănătate și de integritate. Și la fel cum samarinenii erau disprețuiți de către evrei, la fel și Domnul este disprețuit și marginalizat de către compatrioții Săi.

Untdelemnul pe care samarineanul îl pune peste rană este lucrarea Duhului Sfânt, iar vinul este jertfa Fiului care ne sfințește și ne mântuiește pe toți. Casa de oaspeți este Sfânta Biserică, iar cei doi dinari reprezintă Legea Veche și cea Nouă.

Pilda de astăzi ne cheamă la milostenie și fapte bune, arătându-ne că tot omul aflat în nevoi este socotit de Dumnezeu drept aproapele nostru. Să urmăm pilda samarineanului milostiv și să ne aplecăm cu dragoste asupra oamenilor morți sufletește, să îi slujim cu toată puterea noastră, veghind la refacerea lor cu milă și răbdare.