Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului

Ne aflăm astăzi în duminica a șasea după Învierea Domnului Iisus Hristos, zi în care Biserica a rânduit să se citească pericopa Evanghelica a orbului din naștere. Minunea pe care Mântuitorul Hristos a făcut-o cu acest orb are o însemnătate deosebită și înțelesuri adânci pentru sufletele noastre.

Cu puțin timp înainte de întâlnirea cu acest orb din naștere, Iisus Hristos fusese alungat din templu, dar Acesta nu s-a oprit din activitatea sa de salvare a omenirii, din graba sa de a oferi pâinea cea cerească, cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur.

Mântuitorul Iisus Hristos s-a aplecat, din nou, către un om în suferință, arătându-și, încă o dată, mila și dragostea Sa cea bogată pentru toți oamenii. Evanghelia ne relatează mai întâi dialogul dintre ucenici și Iisus, aceștia întrebându-L cine a păcătuit, el sau părinții lui, de vreme ce s-a născut așa. Aceasta deoarece sunt multe cazuri în care suferințele sunt provocate de propriile păcate, dar și cazuri în care copii suferă pentru păcatele părinților. Deși greu de înțeles, acest lucru este posibil, întrucât omul nu este o entitate singulară, ci face parte dintr-un trup cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: Voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare fiecare în parte și trebuie să înțelegem responsabilitatea fiecărui om în lume.

Însă, Mântuitorul le răspunde ucenicilor Săi că nici orbul și nici părinții lui nu au păcătuit, cauza pentru care el se născuse așa fiind ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu, deci pentru a se descoperi puterea lui Hristos. Bineînțeles că, îngăduind această suferință, Dumnezeu nu a rămas dator, Acesta oferindu-i orbului și vindecare sufletească dar și vindecare trupească prin desăvârșirea lucrării sale, prin redarea vederii, oferindu-i viață deplină.

Iisus Hristos își continuă dialogul și le spune ucenicilor Săi trebuie sa fac, până este ziuă, lucrurile Celui care m-a trimis pe Mine; că vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze, îndemnându-ne pe noi toți să lucrăm în timpul vieții noastre pământești fapte bune, în voia Domnului, pentru a agonisi mântuirea sufletelor.

Vedem că toată această discuție se poartă de față cu orbul, tocmai pentru a-l introduce în tainele credinței, pentru a-l tămădui lăuntric și a-l face să cunoască Adevărul spiritual mai întâi. De aceea, Acesta spune: Atât cât sunt în lume, Lumina lumii sunt. Este, astfel, necesară și mai importantă vindecarea sufletească întrucât sufletul este veșnic, pe când trupul e trecător și merge în pământul din care a fost făcut.

Mai departe, Iisus își arată în mod plenar puterea sa dumnezeiască și identitatea sa de Creator al omului, scuipând în pământ și făcând tină cu care a uns ochii orbului. Așa l-a creat Dumnezeu pe Adam și la fel făcut Hristos cu acest orb, folosindu-se de lucruri create, de pământ și de izvorul Siloamului, desăvârșindu-l trupește pe acest om, prin redarea vederii. Este pentru prima dată când Domnul Hristos se folosește de lucruri create, arătând prin aceasta că El, ca Dumnezeu, cinstește zidirea mâinilor sale dar atenționează că, fără puterea Lui, acestea rămân nelucrătoare.

Evanghelia de astăzi continuă cu întregul proces pe care cărturarii și fariseii îl fac cu acest om suferind și vindecat de Iisus Hristos, întrucât deși ei vedeau trupește, nu putea vedea sufletește. Vedem astfel cum orbirea sufletească este mai grea decât cea trupească, îl izolează pe om și îl închide în întunericul neștiinței. Aceștia ar fi vrut să ascundă Adevărul dar lumina Domnului Hristos nu a putut și tăgăduită. Zicea părintele Arsenie Papacioc: Adevărul a stat 3 zile în mormânt dar după 3 zile a sfărâmat totul. Tot astfel, lumina lui Hristos s-a dat la iveala prin puterea duhului, întrucât la toate ispitele și acuzele fariseilor, orbul a răspuns simplu Tocmai în aceasta stă minunea că voi nu știți de unde este, și El mi-a deschis ochii. Și noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși.

Și în zilele noastre, sunt oameni care nu vor să vadă lucrurile lui Dumnezeu care aduc pace și conștiință liniștită, preferând să respingă Adevărul și să hrănească întunericul, conducând război împotriva lui Hristos.

Evanghelia de astăzi ne învață cât de importante sunt ascultarea, răbdarea și credința, întrucât îl vedem pe orb că îl ascultă pe Domnul, îi urmează sfatul să meargă la scăldătoarea Siluamului, rezistă la toate ispitirile fariseilor, fără să cârtească și îl recunoaște ca Dumnezeu.

Tot astăzi Biserica prăznuiește pe Sfinții Constantin și Elena, cei care sunt numiți întocmai ca Apostolii, aceștia fiind unii din mari apărători ai creștinismului în lume.

Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru dragostea și răbdarea Sa și să luăm exemplu acestor oameni pe care îl au pe Hristos ca mărturie a vieții lor!

Fotografii de la Duminica orbului din naștere puteți vedea

accesând pagina de Google + a evenimentului