În mare este calea Ta

Evanghelistul Matei ne istorisește în această duminică, felul cum Mântuitorul Iisus Hristos a venit la ucenicii săi, umblând pe mare. Acest episod al umblării pe mare este imediat următor minunii înmulțirii pâinilor, atunci când mulțimea de oameni dimpreună cu apostolii, văzând ușurința cu care Domnul îi poate hrăni, se gândesc să îl facă rege peste Israel. Minunea de astăzi ne arată faptul că Hristos nu este un om simplu, ci este Împăratul cerului și al pământului, căruia i se supun toate stihiile.

Minunea umblării Domnului pe apă este prevestită de Prorocul David în cartea Psalmilor, atunci când zice: Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei. (Ps.106, 28-30) și În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte (Ps.76, 18).

Minunea aceasta confirmă puterea și slava dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos și ne învață pe noi cum trebuie să ne raportăm la societatea în care trăim. Marea de care vorbește evanghelistul este lumea aceasta care uneori este liniștită, iar alteori învolburată. Corabia, care adăpostea apostolii de furtună, este Sfânta Biserică, în sânul căreia își găsesc adăpost atât clericii, cât și poporul. Hristos merge pe ape ca pe uscat, cu toate că era furtună, și vine în ajutorul apostolilor care se rugau să fie izbăviți de moarte. Inițial, apostolii se tem de Domnul zicând că e nălucă şi de frică au strigat.

Petru, auzind glasul Învățătorului, îi cere: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. Sub emoția momentului Petru începe să pășească pe mare, dar pe drum spre Hristos realizează pericolul și începe să se îndoiască că poate ajunge în siguranță la El. Acela este momentul în care apostolul începe să se scufunde. Doar Hristos îi sare în ajutor și îl scoate din apele învolburate, salvându-l de la pieire.

Drumul pe care Petru îl săvârșește până la Hristos este drumul pe care fiecare creștin trebuie să îl străbată către Dumnezeu. Numai Domnul Iisus face acest drum posibil și numai El poate face ca orice ispită să dispară într-o clipă. Suntem datori să strigăm către Domnul și să îi cerem izbăvire de ispite, chiar dacă El știe neajunsurile noastre.

Timpurile pe care noi le trăim sunt la fel de periculoase precum furtuna care periclita viața apostolilor. În drumul nostru spre desăvârșire, noi creștinii, trebuie să avem mereu pe Hristos în fața ochilor. Niciodată nu trebuie să ne îndoim de cuvintele și faptele Sale, indiferent de furtunile pe care mass-media le produce pentru a îneca de este cu putință și pe cei aleși.