Lumina cea adevărată, descoperită orbului

În duminica dinaintea Înălţării Domnului se face pomenirea vindecării, de către Mântuitorul Hristos, a orbului din naştere. După citirea Sfintei Evanghelii a urmat predica, rostită de Părintele Arhimandrit Policarp Chiţulescu.

Evanghelia care ne vorbeşte despre orbul din naştere ne arată că adevărata orbire este să nu-L vezi deloc pe Dumnezeu, cum au făcut fariseii cu acest orb. În loc să-L slăvească pe Dumnezeu şi să creadă în Fiul Lui, care era printre ei, în loc să se bucure pentru că s-a eliberat un om de o neputinţă groaznică, ei au căutat prilej de ceartă şi cum să-L ucidă pe Mântuitorul.

Tina cu care au fost unşi ochii orbului reprezintă împărtăşirea de curăţia şi sfinţenia trupului lui Hristos. Acelaşi lucru se petrece şi astăzi, la spălarea omului prin apa Botezului – care îl dezrobeşte de diavol – precum şi la Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos din Euharistie, care înnoiesc şi refac puterile sufletului, prin unirea cu El.

În finalul întâlnirii Mântuitorului cu acest orb, vedem că adevărata lumină pe care a văzut-o orbul a fost nu cea a soarelui, ci pe cea a Dumnezeirii Fiului. Mântuitorul l-a întrebat: crezi tu în Fiul Omului? Iar el a răspuns: cred Doamne, şi s-a închinat Lui. Iubirea milostivă a lui Hristos l-a pătruns pe orb, l-a făcut să înţeleagă şi să-L iubească şi el, de aceea I s-a închinat.

Cine nu crede în Hristos, în comuniunea iubitoare cu El şi cu întreaga Sfântă Treime, se condamnă la o nefericită singurătate veşnică.