Luaţi Duh Sfânt

Hristos a înviat!

Acest salut pascal, pe care ni-l adresăm în decursul perioadei penticostarului, definește credința noastră ortodoxă și ne amintește de minunata sărbătoare a Învierii Domnului, sărbătoare pe care Dumnezeu a lăsat-o în dar întregului neam omenesc. Învierea cea din morți,ni-L arată pe Domnul Iisus drept Stăpânitor al morții și al vieții, Dumnezeu adevărat, iar credința în El este credința în viața cea veșnică. Sfântul Apostol Pavel ne spune: dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, pentru că sunteţi încă în păcatele voastre. Ce rost ar avea dacă am trăi numai pe acest pământ? Însă, Hristos a înviat și ne-a oferit o altă perspectivă asupra vieții și a morții.

Învierea Domnului Iisus Hristos ne arată câteva adevăruri fundamentale: în primul rând ne face conștienți asupra faptului că noi trăim și dincolo de mormânt, sau dincolo de moarte; apoi prin Iisus putem birui puterile întunericului și pe diavol; apoi învățăm că atunci când murim, ne dezbrăcăm de acest trup cu care petrecem pe pământ, iar sufletul se prezintă înaintea Lui Dumnezeu pentru a fi judecat pentru faptele sale.

Prin păcat, omul a devenit muritor și limitat, despărțindu-se de Dumnezeu, iar prin Învierea Sa a redevenit nemuritor și veșnic. Învierea este esența și puterea creștinismului.

În nici-o religie nu se mai vorbește despre Învierea din morți, de aceea învierea Fiului Lui Dumnezeu îl situează pe Acesta deasupra tuturor întemeietorilor de religii, deasupra tuturor oamenilor, a credințelor, sau a zeităților. Evanghelia de astăzi, tocmai acest lucru evidențiază: faptul că Învierea din morți a Domnului a fost un fapt real, petrecut în istorie și consemnat atât de către cei care credeau în El, cât și de cei care se îndoiau de Dumnezeirea Sa.

Mântuitorul Iisus Hristos se arată apostolilor săi, de mai multe ori, după ce a înviat din morți, cu scopul de a-i încredința de faptul că: este Fiul Lui Dumnezeu, că a fost primul care a biruit moartea, dar și pentru a-i alina în durerea lor și pentru a-i îmbărbăta pe cei care erau înspăimântați de moartea neașteptată a Învățătorului lor. Deși, în realitate, mai numeroase, evangheliile rețin doar câteva arătări, mai semnificative, ale Domnului Iisus după ce a înviat din morți. Putem întreba de ce Mântuitorul nu s-a arătat tuturor oamenilor după ce a înviat,ci s-a arătat doar celor apropiați? Acest gest l-a făcut pentru că nu a dorit să forțeze libertatea de a crede a oamenilor, lăsându-i pe ei să aleagă, dacă vor crede sau nu în El și în minunile de netăgăduit pe care le-a săvârșit.

În mijlocul ucenicilor dezamăgiți, apare un Hristos puternic, transfigurat, care nu se mai supune materiei și trece cu trupul prin ușa încuiată, același trup care încă purta semnele pătimirilor. Reacția ucenicilor înspăimântați este una de bucurie, încredințându-se de învierea Domnului. Domnul Iisus, Biruitorul morții, le dăruiește atunci două mari daruri:Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi și Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Astfel, pescarii cei simpli, ajung la fel ca Hristos, putând oferi pacea Lui Dumnezeu tuturor celor tulburați și dezlegând cu puterea Duhului Sfânt pe cei ținuți și împovărați de păcate.

Pentru încredințarea acelora care se îndoiesc de mărturia apostolilor care L-au văzut înviat pe Învățătorul, Pronia Divină oferă îndoiala apostolului Toma, care nu era cu ei când a venit Iisus. Pentru Toma nu este suficientă mărturia fraților săi, el având nevoie să vadă în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Toma nu este ateu, el are nevoie să se încredințeze de un lucru nemaiauzit și nemaivăzut până atunci.

Peste o săptămână, tot într-o zi de Duminică, Domnul se arată din nou apostolilor dar și lui Toma, exact la fel cum făcuse în urmă cu o săptămână. Învățătorul îl cheamă pe Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. Numai atunci, apostolul Toma, se încredințează și el de învierea Domnului, dându-și seama de faptul că Mântuitorul este Dumnezeu adevărat și Om adevărat: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

După încredințarea lui Toma, Domnul Hristos enunță a zecea fericire, care vine în completarea celor nouă rostite în predica de pe munte:Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!

Evanghelia de astăzi ne învață că, pentru a crede, nu avem nevoie să-L vedem și să-L pipăim pe Dumnezeu, ci ne este de ajuns mărturia celor care L-au văzut. Astfel, credința în Fiul Lui Dumnezeu Cel înviat din morți, este cea care ne oferă viața veșnică.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.