De veţi ierta oamenilor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc

Ne aflăm în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai și Începutul Postului cel Mare. Părintele Arhimandrit Policarp ne precizează că Postul cel Mare este pus în viața noastră pentru a intensifica viața sufletească, a înnoi sufletele noastre și, are menirea, alături de celelalte zile de postire de peste an, de a ne trezi la realitate, de a ne face mai conștienți asupra rostului pentru care am fost aduși de Dumnezeu în lumea aceasta.

Duminica aceasta se mai numeste și Duminica Iertării. Atât numele de Izgonirea lui Adam din Rai, cât și Duminica Iertării, nu au fost așezate întâmplător la deschiderea postului. Ambele nume reprezintă două ipostaze in care trebuie să ne regăsim când ne propunem o perioadă mai intensă de atenție asupra sufletului nostru și o împuținare, până la dispariție, a tuturor greșelilor și a păcatelor noastre.

Adam a fost izgonit din Rai nu de Dumnezeu, ci de păcatele sale. Nu există bucurie si împlinire mai mare pentru om decât comuniunea directă, nemijlocită cu Dumnezeu. Pentru a progresa în cunoașterea Lui Dumnezeu, omului i-a fost pus la îndemână Postul.  Să nu mănânci din acest pom i-a spus Dumnezeu lui Adam. Mândria, însă, l-a dus la pierzare, prin neascultare și neînfrânare și, de aceea, a făcut gestul pe care noi il numim Păcatul lui Adam.

De la înfrânarea de la mâncare pleacă, de fapt, înfrânarea de la multe alte patimi care ne ruinează și ne degradează. Postirea este un timp al interiorizării, al adâncirii in sine, iar un mare păcat al nostru este necunoașterea sufletului. Este important să ne oglindim în Evanghelia lui Hristos citind Noul Testament pentru a vedea în ce măsură învățăturile lui Hristos se regăsesc în viața noastră.

Postul este, nu numai, un timp al interiorizării, ci și un timp al reorganizării vieții noastre. În permanență avem nevoie de un stimulent, iar Postul este cel mai potrivit. Postul ne invită să ne organizăm mai bine programul de rugăciune zilnică, programul de lectură duhovnicească, din Sfânta Scriptură, din scrierile patristice, sau să vizionăm ori să ascultăm învățături care ne luminează și ne învață cum să ne raportăm la viața de zi cu zi.

Împăcarea cu toți și iertarea sunt cele mai importante in drumul Postului. Mântuitorul spune dacă veți ierta fraților voștri greșelile lor și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta vouă greșelile voastre. Prin aceste cuvinte, Mântuitorul ne arată importanța atât a iertării aproapelui, cât și a ne cere iertare. Lipsa de iertare vine din lipsa iubirii, din mândrie și din necunoașterea sinelui. Din orgoliu, din mândrie, oamenii nu vor să se împace cu cei pe care i-a supărat, dar nici să ierte, iar acest lucru duce la o mare despărțire de Dumnezeu. Iertarea este pasul spre iubire, iar Dumnezeu nu iartă neiubirea, intrucât Dumnezeu este iubire. Iertarea este infinită, pentru că Dumnezeu are dragoste infinită si El ne iartă la nesfârșit, câtă vreme ne dăm seama și ne cerem iertare. Ne iartă, nu spre lenevire, ci ne iartă spre ridicare și îndreptarea păcatelor noastre.

Unicul criteriu cu care judecă Dumnezeu este cât de mult am iubit pe cel din jurul nostru. Pentru a putea iubi pe cineva, trebuie să punem frâu patimilor interioare, egoismului interior. Postul, rugăciunea și faptele bune formează calea prin care se pot înfrânge acestea.

Puterea de a ne ierta este data de cercetarea și vederea propriilor păcate. De câte ori ne vedem greșelile și neputințele, de atâtea ori să fim înțelegători, maleabili, mai buni și vom avea nu numai puterea de a ierta, ci si de a cere iertare. Cel care iartă este și conștient de câtă iubire este în această lume. Prieteniile și relațiile oamenilor sunt superficiale, aride, de suprafață. Cu fiecare neiertare, omul cultivă această ariditate, superficialitate, această lipsă de iubire. Lipsa de iubire înseamnă dezbinare, lipsa comuniunii și a împărtășirii oamenilor unii cu alții. Or, Dumnezeu este iubire.

Evanghelia de astăzi se încheie cu un cuvânt foarte realist: Unde va fi comoara ta, acolo va fi și inima ta. Părintele Arhimadrit ne recomandă să ne analizăm gândurile, frământările, ideile de zi cu zi și să căutam unde și cui slujim. Să slujim și să ne închinăm cu dragoste Lui Dumnezeu.