Iubirea nu ştie de duşmani

  În duminica a XIX-a după Rusalii, în bisericile ortodoxe s-a citit pericopa evanghelică, în care Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă ce înseamnă iubirea vrăjmaşilor. În acest sens, Părintele Arhimandrit Policarp Chiţulescu a rostit o predică, în care a explicat pasajul scripturistic.

„Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor.” (Lc. VI, 31) Dacă vrem să fim îngăduiţi, trebuie mai întâi trebuie să fim noi îngăduitori. Dacă vrem să fim iertaţi, trebuie ca noi să iertăm cei dintâi.

De cele mai multe ori, oamenii consideră vrăjmaşi pe cei care le pereclitează valorile pământeşti sau bunăstarea materială. Dar adevăraţii vrăjmaşi sunt aceia care ne ispitesc şi care ajută să păcătuim, sau nu ne ajută să întoarcem spatele viciilor.

Să iubim pe vrăjmaşi nu înseamnă simpla ignorare a relelor pe care ni le pricinuiesc, ci preocuparea sinceră pentru schimbarea şi îndreptarea lor.

Dacă avem duşmani, este pentru că noi, la rândul nostru, suntem duşmanii cuiva. Dacă ajungem să pomenim pe cineva ca vrăjmaş al nostru, este dovada unor neputinţe ale nostre, precum mândria, indiferenţa, invidia.