În această duminică, Sfânta evanghelie ne aduce în fața ochilor, o binecunoscută și cât se poate de actuală parabolă - cea a semănătorului. Prin această parabolă Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată diferitele situații în care El se întâlnește cu fiecare om în parte. Toți oamenii aud cuvântul lui Dumnezeu, însă se raportează diferit la acesta, astfel:

„Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.” Oamenii care cad pe lângă drum sunt aceia care în deșteptăciunea lor nu vor să cuprindă Cuvântul lui Dumnezeu și astfel cad pe lângă cale, adică pe lângă învățătura de credință care duce la mântuire.

„Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.” Acești oameni sunt aceia care nu au profunzime sufletească, care privesc învățătura de credință cu superficialitate și o trăiesc doar de suprafață. Mulți sunt acei care se cred credincioși, dar care nu fac nimic în acest sens. Astfel de oameni căldicei, atunci când dau de greu imediat sunt dispuși să se lepede de Hristos.

„Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.” aceștia sunt cei care vor să combine, fără prea mari șanse de reușită, iubirea față de Dumnezeu cu dragostea față de materie. Și pentru că nu pot sluji la doi domni, ajung să prețuiască mai mult averile, bogăția, alergarea pentru lucrurile lumești. Aceștia când ajung în biserică se roagă tot pentru bunăstarea lor materială și uită de grija pe care trebuie să o poarte sufletului. Acești oameni, trebuie ca în primul rând să căute Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte li se vor adăuga.

„Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit.” Vedem că doar a parta parte din oamenii care trăiesc pe acest pământ au înțeles cu adevărat cât de mult valorează sufletul lor, și se comportă ca atare. Ei nu pun egal între viața lumească și cea sufletească, și nu mai simt nevoia să se lege de lucrurile pământești.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca să trăiască în noi are nevoie de puțină osteneală din partea noastră. Astfel respectarea pravilei zilnice de rugăciune, citirea din Sfânta evanghelie și viețile sfinților părinți, ne fac să fim prezenți în relația cu Dumnezeu, ne luminează și ne sfințesc mintea, și ne întărește în lupta noastră cu păcatul.