Evanghelia care s-a citit astăzi ne relatează o minune pe care Mântuitorul Iisus Hristos o săvârșește într-o zi de sâmbătă, în sinagogă. Cea care primește tămăduire este o femeie în vârstă, fiind gârbovă de optsprezece ani, și care, adusă de spate, nu putea să privească la fața oamenilor, sau spre cer.
Minunea este una aparte întrucât, de obicei, cei care se aflau în suferință îi cereau Domnului să îi vindece și să îi dezlege de neputințele lor. Femeia gârbovă nu cere Mântuitorului să fie tămăduită de neputința ei, și totuși văzând răbdarea ei cea multă și credința femeii care venea la sinagogă, chiar și în starea în care se afla, Domnul îi dă acesteia vindecare.
Această minune a vindecării femeii gârbove a fost rânduită a se citi în Postul Nașterii Domnului, pentru că prin întruparea și nașterea Sa, toți oamenii au fost dezlegați de păcate, și au primit puterea de a privi din nou spre cer, spre cele de sus. Până la venirea Domnului, neamul omenesc se afla sub stăpânirea celui rău, care prin patimi îi împovăra și îi gârbovea pe toți, ținându-i pironiți cu privirea la cele pământești, și departe de cele de sus.
Evanghelia nu pune accent pe minunea vindecării, ci pe timpul când această minune a fost săvârșită. Domnul tămăduiește femeia gârbovă în cea mai mare și importantă zi a evreilor: în sabat. Aceștia socoteau într-un mod greșit, că în ziua de sabat trebuie doar să te odihnești, nevând voie să faci nici un lucru, fie el și bun.
Mântuitorul ne învață pe toți că El este Tămăduitorul sufletelor și trupurilor, că El este stăpânul zilelor și mai ales că suntem datori să facem o faptă bună atunci când ni se ivește ocazia, indiferent de ziua în care ne aflăm.
Păcatul ipocriziei se perpetuează de la mai marii sinagogii și ajunge până în zilele noastre. Trebuie să fim foarte atenți și să ne ferim de de o gândire egoistă și păcătoasă. Oare femeia care suferise fără cârtire și plină de credință atâția ani, nu merita să fie vindecată într-o zi mare? Oare sufletul ei nu valora înaintea mai marilor sinagogii nici cât un animal care daăc ar fi pățit ceva rău ar fi fost ajutat? Iar dacă un animal are nevoie de atenția și grija omului în ziua de sărbătoare, cu atât mai mult un om împovărat de boală.
Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să facem fapte bune indiferent de timp, iar femeia gârbovă ne învață să fim răbdători și să nu ne depărtăm de sfintele locașuri. Doar așa Dumnezeu ne va întoarce privirea de la cele materiale și o va ridica spre cele duhovnicești.
