Evanghelia de azi ne pune înainte o minune pe care Mântuitorul Iisus Hristos a săvârșit-o prin tămăduirea unui slăbănog. Mântuitorul, mereu, însoțește cuvântul cu fapta ca să îi încredințeze pe toți de Adevărul pe care îl propovăduiește. Din mulțimea prezentă, făceau parte farisei și cărturari care învățau despre cărțile Vechiului Testament și erau supraveghetori la împlinirea Legii.

Înaintea Lui, a fost adus un slăbănog, aflat în mare suferință care, nu doar că zăcea de multă vreme, dar nici nu putea vorbi și nici putea cere nimic. Însă, ceea ce impresionează, este credința celor patru, prietenii slăbănogului care l-au adus, credință pentru care a avut loc vindecarea acestuia. Credința este, de altfel, ușa către Dumnezeu, singura cale de relație sinceră cu El.

Din gestul celor 4 și din minunea vindecării pentru credința lor înțelegem importanța rugăciunii pentru ceilalți. Mereu trebuie să ne rugăm pentru noi și pentru ceilalți care au nevoie de mila și ajutorul lui Dumnezeu dar și pentru frații care au trecut în lumea de dincolo.

În continuare, Mântuitorul îi spune celui vindecat Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Deci credința celor patru L-au determinat pe Hristos nu doar să îl vindece ci să ierte și păcatele slăbănogului. De aici, înțelegem și că suferința omului era din cauza păcatelor lui, având nevoie de vindecarea trupească, dar mai ales de vindecarea sufletească.

Atunci, fariseii și cărturarii prezenți au gândit că Hristos hulește și, la prima vedere, aveau dreptate, întrucât învățătura lui Moise prevedea că templul din Ierusalim este locul sălășluirii Lui Dumnezeu în care, odată pe an, la sărbătoarea împăcării, arhiereul aducea jertfă pentru iertarea păcatelor poporului. Însă greșeala lor vine din faptul că, în toate scripturile vechi, se regăseau și cuvintele despre Mesia, Cel care avea să împlinească Legea și prorociile.

În Evanghelia de azi, Mântuitorul demonstrează că El, fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și Om adevărat, întrupat din Fecioara Maria, are putere să ierte păcatele. Nimeni până atunci și nici astăzi nu are puterea să vindece într-o clipă un om zăcând de multă vreme. Prin cuvânt a vindecat pe slăbănog și tot prin cuvânt a iertat păcatele acestuia.

Trebuie să luăm aminte să nu judecăm greșit, pentru că judecățile oamenilor sunt diferite de judecățile lui Dumnezeu. În judecata lui Dumnezeu se află iubire, dreptate, adevăr, răsplată și pedeapsă. Omul judecă după dorința și interesul lui. Trebui să înțelegem că uneori noi dorim un Dumnezeu după cugetul nostru ori chiar ne punem în locul Lui și îl izgonim pe Hristos din mijlocul nostru.

Însă, desăvârșirea omului nu poate avea loc fără Dumnezeu. De aceea, noi ce credem în Hristos trebuie să arătăm, prin fapte, credința în cuvântul lui Dumnezeu, singurul care vindecă neputințele trupești și sufletești.

Să ne rugăm Lui Dumnezeu să ne ierte păcate de voie și fără de voie, pentru a nu slăbănogi sufletește, și să dăruiască darul său cel mai de preț, sănătatea și celelalte de folos, după judecățile Lui.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.