Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti.

Evanghelia de astăzi ne vorbește despre datoria de a ierta. Acest fragment este parte din capitolul VIII al Evangheliei după Matei și constituie o explicație pe care Iisus Hristos o dă la o întrebare pusă mai înainte de Sfântul Apostol Petru.

La începutul capitolului, Evanghelistul relatează că ucenicii l-au întrebat pe Mântuitorul: Cine oare este mai mare în Împărăția Cerurilor? iar Iisus Hristos chemând un prunc în mijlocul lor le-a zis: Adevărat vă zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor. Mântuitorul vorbește despre întoarcerea noastră către Dumnezeu și despre noua viață pe care trebuie să o avem prin raportare la Dumnezeu. El le spune că până nu vor avea atitudinea și curăția pruncilor nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, întrucât doar neprihăniți fiind, oamenii pot nădăjdui către această Cale.

În continuare, Sfântul Apostol Petru Îi adresează Mântuitorului o întrebare: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-I voi ierta lui? Oare până de șapte ori iar Mântuitorul îi răspunde Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte. Așadar, Mântuitorul îi spune Sfântului Apostol Petru să ierte fratelui său de fiecare dată când îi va greși.

Imediat după acest răspuns, Iisus Hristos rostește pilda ce s-a citit astăzi, în auzul lui Petru și a celorlalți ucenici. Prin cele 2 sume menționate, a primului datornic pentru 10.000 de talanți ce a fost iertat, și a celui de-al doilea datornic ce îi datora celui iertat doar 100 de dinari dar care nu a fost iertat, Mântuitorul continuă așadar răspunsul dat, evidențiind diferența dintre iertarea pe care Dumnezeu, în dragostea sa nemărginită, o arată și o înfăptuiește către om, și iertarea pe care omul trebuie să o arate către semenul său.

Noi greșim în fiecare zi față de Dumnezeu și suntem iertați, dar semenii noștri nu ne greșesc în fiecare zi. Așadar, mesajul pildei de astăzi  este că Dumnezeu, în marea sa milostivire, dorește ca prin iertarea dată de El să devenim și noi buni și iertători. Prin urmare, iertarea noastră este dată de Dumnezeu spre zidirea sufletului nostru, spre înnoirea acestuia, spre desăvârșirea și spre sfințirea noastră.

În rugăciunea Tatăl Nostru, Mântuitorul condiționează iertarea lui Dumnezeu Tatăl de iertarea pe care noi o dăm fraților noștri: și ne iartă nouă greșealele noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Oamenii rostesc, de multe ori, această rugăciune, însă dacă este spusă mecanic ori în ceartă sau vrăjmășie cu cineva, iar patima, răutatea, mâhnirea este mai mare față de iubirea față Dumnezeu, dreptate și adevăr, se ajunge la situația când oamenii nu sunt iertați, pentru că ei nu au iertat la rândul lor.

În Evanghelie, Mântuitorul Hristos ne spune ca atunci când ne rugăm și ne înfățișăm în fața lui Dumnezeu trebuie să fim împăcați cu noi înșine și cu frații noștri. Așadar, iertarea este esențială pentru un suflet liniștit, o inimă curată asemenea pruncilor și pentru legătura cu Dumnezeu. Aceasta deoarece, trebuie să lăsăm locul lui Dumnezeu privind judecata oamenilor și, totodată, pentru că Dumnezeu știe că răutatea păstrată în inimă îmbolnăvește sufletește și trupește.

Prin exemplul de astăzi, Mântuitorul produce conștientizarea că greșeala semenului față de noi nu se compară cu greșeala noastră față de Dumnezeu. Sluga cea rea a fost pedepsită pentru că nu și-a iertat fratele, întrucât acesta nu a înțeles nici iertarea și nici bunătatea stăpânului pentru o datorie mult mai mare decât cea pe care acesta o avea împotriva semenului său. O atare atitudine nu este justificată, întrucât stăpânul său a avut gestul suprem de iertare a întregii datorii. Acest exemplu este dat tocmai pentru că omul, de multe ori, se lasă biruit de gânduri și de patimi și nu iartă.

Mântuitorul a dat exemplu prin viața proprie, atunci când El a fost arestat, judecat și a pătimit moartea pe cruce. Atunci când era lovit și batjocorit și când era răstignit: Iisus Hristos se ruga astfel: Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac. Astfel, vedem cum Acesta a rămas permanent în iertare, deși răstignirea avea loc tocmai pentru împăcarea omului cu Dumnezeu, pentru iertarea lui.

Evanghelia de astăzi ne cheamă, așadar, pe toți să scoatem răutatea și gândurile care ne întunecă sufletele noastre, să fim buni, iertători, să radiem dragoste, pace și bucurie pentru împlinirea scopului vieții noastre pe pământ. Trebuie să trăim în voia lui Dumnezeu.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.