A început să ude cu lacrimi picioarele Lui…

În duminica a cincea din Postul cel Mare, la Mănăstirea Radu Vodă, liturghia a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul - Episcop Vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, care a slujit alături de soborul Mănăstirii.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a amintit faptul că: această duminică este o zi plină de bucurie duhovnicească și de învățături pilduitoare, o zi în care se întrezărește răsăritul mântuirii noastre, o zi în care vedem cum se împlinesc cuvintele prorocilor, Maica Domnului primind vestea cea bună a întrupării Fiului Lui Dumnezeu. Evanghelia care s-a citit astăzi ne amintește despre rugămintea neobișnuită pe care o parte din apostolii Domnului, care nu erau încă desăvârșiți de Duhul Sfânt, o adresează Mântuitorului: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Nu în ultimul rând, tot în această zi, Biserica ne pune în fața ochilor chipul plin de pocăință al Mariei Egipteanca, Sfânta care patronează a cincea duminică din Postul Mare.

Evanghelia acestei duminici ne amintește de faptul că, în drum spre cetatea Ierusalimului, Domnul înconjurat de apostolii săi, începe să îi pregătească pe aceștia, spunându-le despre iminenta Sa Jertfă. Într-o asemenea împrejurare, în care Mântuitorul le vorbește despre moartea Sa, doi apostoli îi cer un lucru neobișnuit, cu totul rupt de contextul sufletesc în care se aflau: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Răspunsul Domnului este unul simplu: Nu ştiţi ce cereţi! ... Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.

Criteriile avansării la Dumnezeu nu au nimic de a face cu criteriile cu care suntem noi obișnuiți în lumea aceasta. Domnul Iisus nu le vorbește despre predestinație, nu le vorbește despre anumite preferințe pe care le-ar avea în detrimentul altora, singurul Lui criteriu de departajare fiind meritele fiecăruia, și dragostea fiecăruia de a dobândi, din timp, un loc cât mai bun în viața veșnică.

Cuvintele acestea sunt la fel de valabile acum, pe cât au fost și în acele vremuri. Foarte mulți oameni își doresc măriri, funcții, neconștientizând faptul că nu sunt pregătiți pentru responsabilitățile care însoțesc acele funcții, sau uitând că acele funcții sunt destinate altor oameni, cu mult mai meritoși. Uităm să creștem spiritual, consumându-ne energia prin lupta de a dobândi funcții trecătoare în această lume. De aceea, evanghelia de astăzi ne învață să ne căutăm fiecare locul nostru și să lăsăm în grija Lui Dumnezeu funcțiile și onorurile. De asemenea, Evanghelia ne reamintește și de faptul că în câteva zile Domnul Iisus Hristos se va jertfi pe cruce, dându-se pe Sine la moarte, pentru ca noi să putem dobândi viața cea veșnică.

Tot în această Duminică, prăznuim și sărbătoarea Buneivestiri. Această sărbătoare ne aduce și nouă vestea cea bună a întrupării Domnului Iisus Hristos, care, în veșnicie, s-a născut din Tatăl, fără de mamă, iar la plinirea vremii, din mamă, din Pururea Fecioara Maria, fără de tată.

Părinții Bisericii spun frumoase cuvinte despre convorbirea pe care Fecioara Maria a avut-o cu Arhanghelul Gavriil, care s-a minunat văzând curăția și sfințenia Fecioarei. Deși stătea adeseori în compania îngerilor, Fecioara Maria se tulbură la aflarea veștii adusă de Arhanghel, dar după ce cercetează și după ce se încredințează că aceasta este voia Lui Dumnezeu, se lasă în pronia Lui. Auzim din gura Fecioarei: Fie mie după cuvântul tău! Această încuviințare: FIE este folosită de către Dumnezeu la zidirea lumii (Să fie lumină!” Şi a fost lumină), iar acum de către Maica Domnului la rezidirea neamului omenesc.

Peste veacuri Domnul regenerează tot ceea ce omul a stricat prin păcat. La începutul lumii era Adam, acum este Hristos – Adam cel Nou, atunci Eva – acum Fecioara, atunci șarpele – acum arhanghelul, atunci neascultarea – acum ascultarea.

Astfel, această Sfântă Sărbătoare ne aduce bucuria întrupării Răscumpărătorului neamului omenesc. În zilele noastre sunt foarte puțini oamenii care se aseamănă îngerilor, aducând bucurii sau vești bune celorlalți. Societatea în care trăim ne învață să ne atacăm între noi, să ne arătăm numai defectele, să nu avem milă unul față de celălalt, asemănându-ne cu potrivnicul care este aducător de ispite și rele.

Tot în această duminică, Biserica o prăznuiește și pe Sfânta Maria Egipteanca. De-a lungul acestui post ni s-au propus trei modele speciale, trei chipuri de sfințenie: Sfântul Grigore Palama, Sfântul Ioan Scărarul și Sfânta Maria Egipteanca.

Sfânta Maria Egipteanca ne învață un tulburător chip de pocăință. După ce s-a desfătat cu toate plăcerile, a părăsit lumea cea deșartă și a mers în pustie. 17 ani a durat ca să se elibereze de gândurile și poftele păcătoase, iar după 47 de ani petrecuți în mari nevoințe, este descoperită de Zosima, cel care este și cel care o spovedește și o împărtășește cu Sfintele Taine. Viața acestei Sfinte ne învață să nu deznădăjduim de mântuirea noastă, indiferent cât de păcătoși am fi. Mai mult, Maria Egipteanca ne arată că desăvârșirea și sfințirea nu sunt doar lucrarea monahilor sau a preoților, ci a fiecărui creștin în parte.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.