Textul Evangheliei după Ioan, care s-a citit în această duminică la Sfânta Liturghie, conține bogate semnificații teologice. Acest fragment vorbește despre rolul Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ: acela al mântuirii neamului omenesc, și al unirii acestuia cu Dumnezeu; fiind un exemplu viu despre cum trebuie să ne rugăm și să-L slăvim pe Tatăl cel ceresc.
Pe lângă importanța rugăciunii, textul Evangheliei după Ioan ne arată și ce înseamnă adevărata unitate: Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Aceste cuvinte au fost spuse la puțin timp după instaurarea Tainei Sfintei Euharistii, fapt care ne face să înțelegem că primul semn al unității celor ce împărtășesc credința într-Unul și Adevăratul Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, este împărtășirea dintr-un singur potir.
Mântuitorul Iisus Hristos se roagă Tatălui pentru ucenicii Săi, care după Înălțarea Lui la cer, vor avea misiunea propovăduirii cuvântului Evangheliei. El își încredințează ucenicii, Sfântului Duh, Sfințitorul lumii, Cel care rămâne cu noi în veac, ne călăuzește și ne sfințește, după cum ne învață Sfânta Scriptură.
Evanghelia de astăzi ne spune că Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat, rostul nostru pe acest pământ fiind acela de a crede în El și de a ne pregăti pentru viața cea veșnică, pregătire ce nu poate fi concepută fără credința adevărată și fără comuniunea cu Dumnezeu.
Este foarte important în cine crezi și mai ales cum crezi. Credința personală care exclude Sfânta Evanghelie sau Sfânta Tradiție, nu poate fi o credință care să unească cu Dumnezeu și care să ducă la mântuire.
Sunt unii care cred și care propovăduiesc și altora o credință greșită. Un exemplu evident este ereticul Arie, cel care învăța că Mântuitorul nu era Fiul Tatălui, ci o simplă zidire, sau creație a lui Dumnezeu. Datorită acestei tulburări, care risca să pună în pericol dreapta credință, Împăratul Constantin cel Mare, convoacă primul Sinod Ecumenic al lumii creștine, care a avut loc in anul 325 în orașul Niceea. Astfel au fost chemați toți episcopii bisericilor dreptmăritoare pentru a apăra dreapta credință și unitatea bisericii, ereticul Arie și erezia lui fiind dați anatemei. Tot la acest sfânt Sinod a fost formulată și prima jumătate a Crezului, sau simbolul de credință pe care îl avem și azi în aceeași formă, în Biserica Ortodoxă.
Este foarte important să credem drept în Dumnezeu, așa după cum ne învață Biserica și Sfintele Sinoade, să păstrăm unitatea credinței, să ne împărtășim cu toții din potirul cel de viață izvorâtor, ca astfel să primim viața cea veșnică. Trebuie să iubim Biserica și învățătura ei, să trăim viață după poruncile divine și să ne ferim pe noi și familiile noastre de cei care propovăduiesc altceva decât ne învață Sfânta Evanghelie și Sfinții Părinți.
