Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Evanghelia care s-a citit în această duminică, ne propune modelul de pocăință al unui om, care și-a schimbat viața atunci când l-a întâlnit pe Hristos. Evanghelistul Luca ne spune că numele acestui om era Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. El era un om care nu ducea lipsă de nimic din cele lumești, dar care nu era împlinit sufletește.

Bunăstarea la care ajunsese Zaheu provenea din nedreptățile pe care le făcea prin natura meserie sale, iar mulțimea bogăției se datora lăcomiei cu care le agonisea. Din această pricină, în mentalitatea poporului iudeu, vameșii erau socotiți deopotrivă cu păcătoșii, în primul rând pentru faptul că strângeau taxe, îmbogățind astfel Imperiul Roman care stăpânea Țara Sfântă, iar mai apoi pentru că se purtau cu nedreptate și cu lăcomie chiar și față de cei de un neam cu ei.

Deși din punct de vedere material nu ducea lipsă de nimic, acest vameș simte nevoia de schimbare. Astfel, atunci când Mântuitorul Hristos intră în cetatea Ierihonului, Zaheu face tot ce-i stă în putere pentru a-L vedea pe Domnul și pentru a se întâlni cu El: Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.

Mântuitorul vede mulțimile adunate, vede oamenii care Îl însoțeau, dar nu se uită numai la trupurile lor, ci privește și în sufletele acestora. Hristos vede sufletul lui Zaheu care ardea de dorința de a se schimba. Din toată mulțimea de oameni, Domnul privește către el și îl strigă pe nume: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.

Această inițiativă a Mântuitorului se bazează pe pornirea interioară a sufletului lui Zaheu. Domnul nu se teme de judecata nedreaptă a lumii, ci le arată tuturor celor ce judecă pripit, faptul că se pot înșela amarnic. Învățătorul dorește să intre în casa vameșului, în timp ce lumea, adică opinia publică, se scandalizează: Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. La fel de vinovați suntem și noi, atunci când credem tot ceea ce ni se spune, sau când judecăm fără să cunoaștem, diverse persoane, care sunt împroșcate sau puse la zid de către mass-media, fără ca noi să putem măsura pocăința din sufletele lor.

Sinceritatea de care a dat dovadă Zaheu, îl face pe Mântuitorul Hristos să intre în casa acestuia. Intrarea Fiului Lui Dumnezeu în casa vameșului, schimbă sufletul acestuia, mobilizându-l să se pocăiască cu adevărat și să se întoarcă cu totul de la păcatele sale: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.

Prin încrederea pe care Domnul Iisus i-o arată, vameșul nedrept și lacom devine om milostiv și drept. Este printre puținele, dacă nu singura pildă de bogat care reușește să se desprindă de bogăția sa, să devină persoană duhovnicească vrednică ca Sfânta Scriptură să îi rețină numele și să îi propovăduiască faptele.

Prin întoarcerea lui Zaheu la Dumnezeu, nu primește mântuire doar el, ci și întreaga lui casa: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.

Evanghelia de astăzi ne învață că fiecare om, prin starea sa sufletească, îi poate influența în bine sau în rău, pe cei din jurul lui. Nu trebuie să întârziem să îl căutăm pe Dumnezeu și să ne ridicăm deasupra patimilor noastre pentru a-L putea zări. Fiul lui Dumnezeu este singurul care poate învia sufletul omului. Trebuie să căutăm să cultivăm pocăința mai întâi prin dorința de a-L vedea pe Dumnezeu, iar mai apoi prin părăsirea răului și lucrarea binelui.

Evanghelia de astăzi începe pregătirea noastră, pentru călătoria, către Sfântul și Marele Post. Ea ne învață faptul că indiferent cât de păcătoși suntem, dacă îl dorim pe Dumnezeu în casa sufletului nostru, prin pocăință și îndreptare ne putem mântui.