Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale.

Duminica de astăzi poartă denumirea de Înfricoșătoarea Judecată, după pericopa evanghelică care ne relatează venirea întru slavă a Domnului Iisus Hristos care va veni să judece neamul omenesc. Această pericopă a fost rânduită a se citi cu o săptămână înainte de începerea Marelui Post, întrucât în această perioadă ne gândim mai intens la viața veșnică și la ceea ce se întâmplă după ce părăsim această lume.   

Dar de ce evanghelia duminicii de astăzi se numește Judecata Lui Dumnezeu înfricoșătoare? În primul rând pentru că ea va veni atunci când nu ne așteptăm, apoi pentru că atunci se vor descoperi, înaintea tuturor, faptele noastre, iar nu în ultimul rând pentru că venirea Judecătorului se va petrece într-un chip deosebit, adică întru slavă, iar nu în chip smerit ca la întruparea Sa.

Evanghelia de astăzi ne atrage atenția asupra lucrării sfințitoare pe care, fiecare în parte, trebuie să o săvârșim cât timp ne aflăm pe acest pământ. Tot omul care trăiește pe acest pământ, mai devreme sau mai târziu, va da răspuns înaintea Dreptului Judecător și fiecare om va ajunge înainte Înfricoșătoarei Judecăți. Sfânta Scriptură ne învață că omul, după ce părăsește această lume, este judecat de Dumnezeu, fiind așezat după lucrarea și faptele pe care le-a săvârșit în această viață, fie în Rai, fie în iad.

Ne întrebăm de ce mai este nevoie și de judecata aceasta înfricoșătoare de la finalul veacurilor, când știm că fiecare om, atunci când moare, dă răspuns înaintea Lui Dumnezeu la judecata particulară a sufletului? La judecata particulară, omul este judecat pentru faptele sale, în schimb judecata de la finalul veacurilor ia în calcul și impactul pe care faptele noastre l-au avut asupra aproapelui nostru, atât în viața noastră, cât și după ce noi am părăsit viața aceasta pământească.

Din acest considerent, viața noastră trebuie să fie un timp al smereniei, al credinței și al faptei bune. Astfel, cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor fi așezați de-a dreapta Lui și vor auzi cuvintele: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, pe când cei păcătoși vor fi trimiși de-a stânga Sa: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.

Evanghelia de astăzi ne învață ce trebuie să facem și cum să ne comportăm pentru a ne putea mântui. Hristos se identifică cu cei mici, cu cei flămânzi, cu cei goi, cu cei însetați, cu cei întemnițați, cu cei bolnavi, iar oamenii care se apleacă cu dragoste asupra lipsurilor acestor năpăstuiți îl ajută pe Dumnezeu, iar cei care nu îl recunosc pe Judecător în aceștia mici vor afla la judecată: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.

Suntem chemați de Dumnezeu pentru a lucra faptele bune, pentru a ne împărtăși permanent cu Sfintele Taine, pentru a fi în permanentă comuniune cu El. Doar cei care ascultă de Cuvântul Lui vor fi fericiți și în această lume, dar și în cea veșnică.