Salutul pascal „Hristos a înviat!”, pe care îl auzim în această perioadă, reprezintă adevărul suprem în Mântuitorul Iisus Hristos, dar și așteptarea pe care noi toți o avem de la credința noastră ortodoxă, aceea de a învia sufletește.

Sfântul Apostolul Pavel ne spune că fără învierea Domnului Iisus, credința nu ar avea sens: “dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră”, iar Sfântul Iustin Popovici ne spune că așa cum oamenii l-au condamnat pe Fiul lui Dumnezeu la moarte, așa și Dumnezeu i-a condamnat pe oameni la nemurire.

Întreaga noastră viață pe acest pământ vizează viața veșnică trăită lângă Dumnezeu. Astfel o viață fără înviere este una lipsită de sens, de viziune. Gândul că viața noastră se va sfârși, ar trebui să ne responsabilizeze și să ne determine să urmăm poruncile lui Dumnezeu și în nici un caz nu ar trebui să ne înfricoșeze și să ne înspăimânteze, așa după cum vedem că se întâmplă cu oamenii necredincioși.

Toată viața creștinului se învârte în jurul Învierii Domnului. Învierea din morți este scopul fiecărui creștin; cu toții ne adunăm în biserică pentru a ne ruga în ziua duminicii - care este ziua Învierii Domnului. Astfel, de la Învierea Domnului, moartea omului credincios nu este altceva decât o trecere spre viața veșnică.

Sfânta Scriptură pomenește în paginile ei mai multe persoane care l-au văzut înviat pe Mântuitorul Hristos. Astăzi, Evanghelia de la Marcu face pomenirea femeilor mironosițe, sau purtătoare de mir, primele care au dus vestea învierii apostolilor lui Hristos.

Mironosițele au găsit piatra care străjuia mormântul dătător de viață dată la o parte, iar această minune s-a înfăptuit pentru ele, pentru a putea fi martore ale Învierii. Hristos nu a avut nevoie să iasă din mormânt înlăturând piatra, întrucât trupul Său era unul spiritualizat, care putea trece prin orice materie: “şi uşile fiind încuiate, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!”.

Dacă la începutul zidirii neamului omenesc, căderea a început prin neascultarea femeii, la rezidirea neamului omenesc, tot femeia este cea care primește bucuria Învierii și o propovăduiește Apostolilor.

Nu toți oamenii se învrednicesc a fi martori ai Învierii Domnului. Numele femeilor mironosițe ne arată virtuțiile sufletești esențiale care ne fac părtași acestei Învierii. Astfel Maria Magdalena este sufletul pe care Dumnezeu l-a curățat de păcate și de influența diavolului și care acum slujește Lui. Ioana (porumbiță) este sufletul care are curăția, sensibilitatea și libertatea de a zbura spre Dumnezeu. Salomeea (pace) este sufletul care a dobândit pacea, în urma curățirii de patimi.

Femeile creștine din zilele noastre, care au suflete curate, a căror rugăciune se înalță spre Dumnezeu, care au dobândit pacea interioară, sunt urmașe ale femeilor mironosițe care au urmat lui Hristos, atât la bine dar mai ales la greu. Femeile noastre au rolul misionar de a mărturisi credința în Dumnezeu și de a vesti familiei voia Lui, precum și de a ajuta la învierea sufletească a familiei și a celor apropiați.