Femeie, ești dezlegată de neputința ta.

Evanghelia de astăzi ne pregătește pentru praznicul Nașterii Mântuitorului Iisus Hristo și ne vorbește de o vindecare pe care Domnul a săvârșit-o într-o zi de sâmbătă. Vindecarea a fost făcută pentru ca cei de față să înțeleagă că El este Dumnezeu, că a venit în lume din dragoste și, totodată, să dea pe față gândurile nesincere a unora din cei ce erau de față.

Evanghelia de astăzi se împarte în două: prima parte se referă strict la minunea făcută de Mântuitorul, iar a doua parte la reacția mai marelui sinagogii. Observăm că Sfântul Evanghelist Luca nu precizează locul unde a avut loc minunea, pentru că atenția este îndreptată spre lucrarea Mântuitorului. Astfel, singurul detaliu pe care îl primim este că minunea a fost făcută sâmbătă, zi care, în Vechiul Testament, era întrutotul consacrată lui Dumnezeu și nimeni nu avea voie să facă niciun fel de activitate.

Mântuitorul Iisus Hristos, după ce a rostit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogă, a văzut o femeie gârbovă, având un duh de neputință de care suferea de 18 ani și a vindecat-o, zicându-i: Femeie, este dezlegată de neputința ta. Atunci femeia s-a îndreptat și Îl slăvea pe Dumnezeu.

Cauza neputinței și suferinței acestei femei era lucrarea celui rău. De aici înțelegem că trebuie să luăm mare aminte la viața noastră, la faptele noastre și la însăși credința noastră, fiindcă putem fi loviți și chinuiți și, astfel, să ajungem să suferim efectul atitudinii noastre, prin lucrarea celui rău.

Sfinții Părinți au arătat că chipul femeii gârbove, care nu putea ridica privirea spre cer, era de fapt chipul lumii la venirea Mântuitorului Hristos, lumea fiind aplecată cu privirea în jos, și nu spre cele ale lui Dumnezeu. Lumea nu privea să se lumineze ci la cele de jos, aflându-se sub înrâurirea celui rău. Prin venirea Mântuitorului, lumea e dezlegată de neputința desăvârșirii, omul se îndreaptă și vede ce-i stau înainte și, mai ales, privește cerul și, astfel, se sfințește.

Toate lucrările Mântuitorului Iisus Hristos au un înțeles duhovnicesc și vedem cum Acesta se apleacă și poartă de grijă lumii, fără ca lumea să Îi ceară. Acest lucru este evidențiat în Evanghelia de astăzi, când Hristos o vindecă pe femeia gârbovă, fără să existe o rugăminte a ei în acest sens. De aceea trebuie să înțelegem, că Dumnezeu oferă ajutorul Său și celor ce nu o cer, pentru că este Domnul tuturor, și al celor buni și al celor răi, El cunoscând toate nevoia și neputința noastră. Cu toate acestea, toți cei cu conștiință de om credincios, smerită, vor cere mereu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că fără El nu putem face nimic.

În continuare, atitudinea mai marelui sinagogii a fost una vicleană, acesta fiind, în realitate, supărat de rezultatul minunii și invidios pe faptele Mântuitorului, întrucât aflăm din finalul Evangheliei de astăzi că Mulțimea se bucura de faptele strălucite săvârșite de El.

Avem înaintea noastră două tipuri de oameni: o femeie gârbovă trupește și un om care se gârbovește de bună voie și care dorește să rămână în această stare de întuneric, de ipocrizie și răutate. Aceasta deoarece, după săvârșirea minunii acesta spune: Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venin deci într-acestea, vindecați-vă dar nu în ziua sâmbetei! Însă lucrarea Mântuitorului nu încălca cuvântul scripturii, pentru că El nu a lucrat ci a vindecat prin cuvânt, cinstind mereu ziua sâmbetei. De aceea, Iisus Hristos îi răspunde mai marelui dar și celor ce Îl urau și pizmuiau, certându-i și reamintindu-le că ei sunt cu adevărat călcători ai poruncii prin faptul că își duc, chiar și în ziua sâmbetei, animalele la adăpat.

În continuare, Mântuitorul arată diferența dintre om și animal, arătând că pentru nevoile animalelor, fariseul încalcă porunca, deci cu atât mai mult se putea face asta pentru nevoia unui om. De aceea, după modelul Mântuitorului, noi suntem chemați ca, în ziua de odihnă, duminica, să o împodobim cu rugăciune și fapte bune. Doar astfel, sfințim această zi și însăși viața noastră.

Evanghelia de astăzi ne atrage atenția că trebuie să fim oameni drepți, să fim sinceri cu noi înșine, să ne recunoaștem păcate și să căutăm mereu să luăm aminte la greșelile noastre și, niciodată, să nu ne împotrivim lui Dumnezeu. Doar El face ca noi să fim vii și să ne bucurăm de darurile și binecuvântările Sale.

Evanghelia ne cheamă pe toți să nu ne lăsăm conduși de gânduri egoiste, ci totdeauna să căutăm la esența, calitatea și adevărul lucrurilor. Să căutăm, astfel, să ne deschidem inimile către Hristos, să ne împodobim sufletele cu fapte bune și auzul cu Evanghelia Sa, prin citirea Cuvintelor sfinte.

Evanghelia de astăzi ne face să privim spre steaua ce va răsări ca să ne călăuzească pe noi toți către Mântuitorul lumii și, privind spre El, să Îi înțelegem faptele și să ne arătăm lucrători ai luminii, pentru moștenirea vieții Veșnice.

Dumnezeu să ne întărească pe toți, să ne dăruiască putere în lucrarea sfântă pe care o săvârșim, să ne arate drepți și lipsiți de orice gârbovire sufletească pentru că, doar astfel, Îl puteam vedea pe Dumnezeu și putem privi la semenii noștri, pentru că, în fiecare din aceștia, este Mântuitorul Iisus Hristos!

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.