Fariseul mândru şi Vameşul smerit

Duminica a XXXIII-a după Rusalii marchează începutul perioadei Triodului. În această perioadă se află Postul cel Mare şi corespunde slujirii jertfelnice a Mântuitorului Iisus Hristos. La această slujire suntem chemaţi şi noi, cei de la care Dumnezeu cere dragoste şi inimă smerită. În această vreme trebuie să luăm aminte, mai mult ca oricând, la sufletul nostru şi la timpul pe care îl dedicăm mântuirii noastre.

La Sfânta Liturghie s-a citit pilda Vameşului şi a Fariseului, relatată în Evanghelia Sfântului Luca. În cuvântul de învăţătură, Preacuviosul Arhimandrit Nectarie, Stareţul mănăstirii a expus câteva  învăţături care se desprind din această pildă. Mai întâi vedem că dialogul cu Dumnezeu, adevărata rugăciune, se realizează doar în Biserică; pentru că aici,  chiar dacă rugăciunile izvorăsc din inimi  diferite, oamenii sunt uniţi prin scopul lor ultim care este comun, anume dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Din exemplul fariseului învăţăm că a face fapte bune este o datorie faţă de Dumnezeu şi nu un favor cu care să ne mândrim şi de pe urma căruia să primim laude.

Oricât de păcătoşi am fi, trebuie să nu deznădăjduim, pentru că avem pilda vameşului. Acesta, pentru că a avut pocăinţă, a plecat acasă,  primind iertarea păcatelor.