Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog

Evanghelia de azi prezintă o importanță deosebită întrucât conține esența învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Ea ne prezintă rugăciunea lui Iisus Hristos dinaintea Sfintelor Sale pătimiri, care poartă numele de rugăciunea arhierească. Cuvintele Mântuitorului lămuresc scopul venirii Sale în lume, respectiv deschiderea drumului către comuniunea omului cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Mântuitorul redefinește viața, arătându-ne că nu e o stare abstractă ori de consum biologic, ci că adevărata viață constă în cunoașterea Lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. Mântuitorul arată că El și Tatăl Una sunt, prin aceasta fiind deslușit limpede că Mântuitorul este Dumnezeu adevărat, precum și Dumnezeu-Tatăl adevărat este.

Pentru a dobândi viața veșnică ni se cere să credem că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat. Existența istorică a Mântuitorului este completă, perfectă, discretă, cum numai Dumnezeu ar fi putut să o trăiască și cum nu a mai fost de atunci. Iubirea Sa pentru oameni L-a făcut pe El să pătimească pentru noi pe cruce și să nu riposteze celor care l-au umilit și l-au răstignit ci, mai mult, să se roage pentru chinuitorii săi, spre iertarea păcatelor lor. Toată această iubire I-a dat puterea și autoritatea să dea porunca iubirii și oamenilor, și doar prin credința în El putem să ajunge să iubim ca El.

Prin venirea lui Hristos în lume, am primit răspunsul în fața morții, pentru că cei ce cred în El primesc viața cea adevărată, cea veșnică. Doar în comuniune cu Hristos, trăim viața cea veșnică încă de pe pământ, făcând faptele iubirii și luptând împotriva patimilor noastre, pentru că noi știm că ele ne aduc moartea și ne despart de Dumnezeu. Credința în Hristos dă, așadar, sens vieții, în această lume redusă azi la trai biologic, și ne dă puterea de a lupta cu răul din jurul nostru pentru a dobândi nemurirea.

Înțelegem, așadar, că rugăciunea din Evanghelia de azi ne arată că, a fi veșnic înseamnă a sta în permanentă legătură cu izvorul Vieții, cu Iisus Hristos. Când trăim cu El în gând, vom trăi cu El și în faptele noastre și ne vom demonstra credința în El. Suntem vii atâta timp cât stăm în legătură cu El.

În final, menționăm că, în această zi, în anul 325, la Niceea, în capitala Imperiului Bizantin de altădată, a avut loc prima întâlnire a episcopilor din toată lumea ortodoxă, sfinți prin trăirea lor, care au formulat primele opt articole din simbolul de credință (Crezul de azi), completat ulterior, în anul 381 cu alte cinci articole. Crezul a sintetizat credința creștină dintotdeauna și se întemeiază pe jertfa Mântuitorului Iisus Hristos și pe adevărul pe care El l-a arătat în lume.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.