Astăzi în Duminica a XXXI-a după Rusalii, Biserica a rânduit să se citească la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică care înfățișează vindecarea miraculoasă a orbului din Ierihon. La Sfânta Mânăstire Radu Vodă, a fost prezent în mijlocul credincioșilor Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a tâlcuit sfânta evanghelie și a explicat importanța credinței în viața creștinului.

Pe când se îndrepta Iisus spre Ierihon, o cetate situată în nord estul Ierusalimului, întâlnește un orb. Omul stătea lângă drum și cerșea, lipsit fiind de lumina ochilor, de bucuria de a vedea chipul persoanelor dragi.  Auzind zarvă împrejurul său și aflând că trece Iisus Nazarineanul, începe să strige cu tot sufletul către Acesta: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”.

Omul strigă cu credință puternică către Mântuitorul și nu  deznădăjduiește atunci când cei din jurul lui îi cer să tacă. Mai mult ca sigur că auzise despre minunile pe care le făcea Domnul Iisus și socotea că numai Acesta îi poate reda cel mai scump lucru pentru el: vederea. Crescut în rânduiala Legii Vechi, orbul știa că Mântuitorul va veni din neamul împărătesc al regelui David.

Ca un Dumnezeu care poate vedea adâncul sufletul omului, Hristos se apropie de orb și îl întreabă pe acesta: “Ce voiești să-ți fac? ”, nu ca și cum nu ar fi știut suferința și dorința omului de a fi vindecat, ci pentru a înlătura îndoiala celor de față, care ar fi putut crede că orbul care stătea de față cerea milostenie.  

Rugămintea era simplă: “Doamne, să văd!” și pe loc a dobândit vederea. Observăm din cele spuse până aici că Dumnezeu ne împlinește rugăciunile noastre cele bune, cele pline de credință, cele stăruitoare. Iar când nu primim ceea ce cerem, este clar că atunci cerem rău și nu ne este de folos.

Mântuitorul dăruiește orbului lumina ochilor, întrucât El Însuși este Lumină. Trăirea avută de orbul din Ierihon cu greu poate fi egalată. Atunci când și-a deschis ochii pentru prima dată, orb din naștere fiind, L-a văzut pe Ziditorul său, pe Cel ce a făcut cerul și pământul, pe Domnul Iisus Hristos. Orbul pleacă recunoscător, slăvind pe Dumnezeu și propovăduind celor din jur minunea pe care Hristos a făcut-o cu el.

Mai departe Preasfințitul Episcop Varsanufie Prahoveanul a arătat faptul că orbirea omului este de două feluri: una trupească, atunci când omul nu poate vedea frumusețile din lumea zidită de Dumnezeu; iar alta sufletească, mult mai grea ca prima, când omul nu Îl percepe pe Dumnezeu ca făcând parte din viața sa, drept pentru care se afundă în întunericul păcatelor.

Astfel omul trebuie să caute în viața aceasta mântuirea sufletului. Aceasta se realizează numai prin credința în adevăratul Dumnezeu și este însoțită de lucrarea poruncilor evanghelice și a faptelor celor bune.