Evanghelia care s-a citit astăzi înfățișează o lucrare mai presus de fire pe care a făcut-o Mântuitorul Iisus Hristos, văzând râvna apostolilor și a oamenilor adunați în număr mare „ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii”.

Mulțimea aceasta mare s-a ostenit să meargă în pustiu după Domnul Iisus pentru a căuta rezolvarea problemele personale, dar și pentru a asculta învățătura pe care Domnul o împărtășea cu dragoste.

Oamenii îl găsesc pe Mântuitorul în pustie, pentru că pe Dumnezeu îl găsim doar în liniște și nu în aglomerație. Fiecare om are nevoie de momente de izolare, dar nu de însingurare, pentru că doar în acest mod ne putem gândi mai bine la Dumnezeu și ne putem pune viața în rânduială.

Văzând că este seară, vădit îngrijorați și totodată mișcați de râvna mulțimilor, apostolii cer Domnului să elibereze oamenii, pentru ca fiecare să poată merge să găsească de mâncare pentru sine. Răspunsul Mântuitorului este unul neașteptat pentru apostoli: „N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce.” Vedem cum Fiul lui Dumnezeu hrănește poporul atât sufletește, prin cuvintele de învățătură, dar și trupește, prin înmulțirea celor cinci pâini și doi pești. Tot El este cel care dă binecuvântarea, mai întâi apostolilor și apoi preoților, de a hrăni sufletește poporul.

Mântuitorul „luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor” iar acea mulțime mare de oameni ajunge să se sature cu numai cinci pâini și doi pești.

Minunea nu stă numai în potolirea foamei acelei mari mulțimi, ci și în faptul că din cinci pâini și doi pești ajung să strângă 12 coșuri de firmituri. Astfel fiecare apostol a rămas în minte cu minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor, întrucât fiecare a cărat câte un coș din ceea ce prisosise.

Oamenii nu s-au lăcomit, nu s-au înghesuit, ci au stat fiecare liniștiți la locul lor și au primit darurile trimise de Dumnezeu prin mâinile apostolilor. Așa și noi, când ne apropiem de Sfânta Împărtășanie, trebuie să mergem în liniște, să ne apropiem de Dumnezeu, să stăm cu evlavie, pentru a primi Pâinea cea Cerească și odată cu ea binecuvântarea lui Dumnezeu.