Dumnezeieştile pătimiri suferite din dragoste

În Sfânta şi Marea Zi Joi, dimineaţa, s-a săvârşit Sfânta Liturghie, ca împlinire a poruncii Mântuitorului dată ucenicilor săi, după Cina cea de Taină. În această zi, Iisus Hristos, la ultima cină avută cu ucenicii Săi a instituit Taina Euharistiei, prin prefacerea pâinii şi a vinul în Trupul şi Sângele Său. La sfârşit, după ce i-a împărtăşit pe Sfinţii Apostoli le-a spus: „aceasta să faceţi întru pomenirea Mea.” (Lc. XXII, 19).

Cântările din acestă zi evidenţiază contrastul dintre iubirea de oameni jertfelnică şi necondiţionată a Mântuitorului Hristos şi patima urâtă a dragostei de bani pe care a avut-o apostolul Iuda Iscarioteanul. În cadrul cinei, Hristos a oferit acestui apostol posibilitatea de a mărturisi greşeala săvârşită sau măcar şansa de se naşte în sufletul său sentimentul părerii de rău. Niciunul dintre aceste două lucruri nu s-au petrecut atunci. Ştim că Iuda s-a pocăit abia când a văzut chipul pătimirilor lui Hristos, însă atunci era lipsit de sfaturile Învăţătorului şi de ocrotirea Acestuia, iar remuşcările păcatului erau copleşitoare pentru credinţa lui slabă. Iuda s-a spânzurat şi a murit fără să fi primit iertarea lui Hristos şi deci neîmpăcat cu Dumnezeu.

În cadrul deniei din această seară s-au citit douăsprezece Evanghelii care vorbesc despre vânzarea, prinderea, pătimirile lui Hristos şi despre adeverirea faptului că El este Dumnezeu. Momentul principal al slujbei a fost marcat de scoaterea din altar a Sfintei Cruci şi aşezarea ei în mijlocul credincioşilor.

Înainte de a fi prins, Iisus Hristos, mergând împreună cu ucenicii în muntele Măslinilor s-a rugat lui Dumnezeu ca un om, care ştie umilinţele la care va fi supus, chinurile, sentimentul părăsirii de către cei consideraţi aproape şi moartea lentă,  pe care trebuie să le îndure.

Iisus Hristos este Dumnezeu şi om. În Gradina Ghetsimani, din Muntele Măslinilor, El S-a rugat ca un om dar S-a încrezut în Dumnezeu, ca un Dumnezeu Atotştiutor. Fiind încredinţaţi cu aceasta şi noi trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu cu nădejdea că nicio încercare nu este imposibil de trecut, întrucât Hristos a spus că: „La Dumnezeu toate sunt cu putinţă.” (Mc. X, 27)