Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor

Evanghelia care s-a citit în această duminică este o evanghelie foarte cunoscută și, poate din această pricină, mesajul ei este adesea dat uitării de către creștinii zilelor noastre.

Leproșii sufereau de o boală foarte grea, boală care îi silea să stea departe de comunitate. De aceea ei sunt nevoiți să strige de departe atunci când îl văd pe Iisus intrând în sat. Ei știau cine este Hristos și care este puterea Lui, astfel că strigă cu toții: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!

Domnul Hristos, Cel care le cerea credință celor pe care îi vindeca, le dă acestor bolnavi un răspuns mai neobișnuit: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, în drum spre sinagogă, toți cei zece leproși s-au curățit. Mântuitorul îi trimite la preoți, pentru că numai aceștia puteau constata vindecarea lor, pentru că numai aceștia îi puteau reintegra în societate, dar și pentru a ne arăta că uneori fundamentul bolii trupești este păcatul, păcat care poate fi vindecat doar de preot.

Preoții nu se substituie medicilor, deși au puterea de la Hristos de a vindeca atât bolile sufletești, cât și pe cele trupești. Mântuitorul îi îndeamnă pe cei zece bolnavi de a se arăta preoților, deși le putea oferi chiar El vindecare, vrând să îi învețe, atât pe ei cât și pe noi, în ce loc trebuie să căutăm vindecarea, adică în biserică.

Mesajul evangheliei de astăzi și semnalul de alarmă pe care aceasta îl trage, sunt acelea de a nu uita să ne situăm permanent în prezența lui Dumnezeu, atât atunci când suntem bolnavi, dar și atunci când primim vindecarea din boală și izbăvirea din ispite.

Atunci când primim o tămăduire de la Dumnezeu nu trebuie să o tăinuim, nici să ne atribuim merite, ci este important sa povestim tuturor binele pe care ni-L face Dumnezeu. Astfel, recunoștința și mulțumirea noastră pot fi de ajutor și de îmbărbătare celor care trec prin ispite trupești sau sufletești.

Deși toți cei zece leproși primesc vindecare, doar unul, acela de alt neam, se întoarce să mulțumească Mântuitorului pentru binefacerea primită. Doar el, dintre toți, înțelege cine este Cel care L-a vindecat. El se predă cu totul lui Hristos, căzând la picioarele Lui, arătându-şi astfel desăvârşit recunoștința.

Hristos confirmă vindecarea trupească a leprosului, vindecare care îi aduce şi tămăduirea sufletului: scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. Deşi toţi cei zece s-au vindecat trupeşte, doar acesta s-a tămăduit şi sufleteşte, izbăvindu-se de necunoașterea lui Dumnezeu.

Ceilalți nouă leproși, deși au primit vindecarea trupească pe care au cerut-o, au pierdut relația cu Dumnezeu și s-au desființat ca oameni. Domnul Iisus întreabă cu durere, dar cei nouă unde SUNT? Noi SUNTEM, adică existăm, numai atunci când ne aflăm în prezența lui Dumnezeu.

Viața fără credință este săracă și fără sens. Oamenii fără Dumnezeu, cei care nu au principii solide nu pot să se orienteze, nu au motivația de a se lupta și de a birui păcatele.

Noi cei care avem sănătate trupească și care o căutăm în biserică și pe cea sufletească, nu trebuie să uităm faptul că Sfânta Liturghie este o slujbă de mulțumire și de recunoștință. Venind la Sfânta Liturghie, mulțumim Domnului pentru toate darurile pe care le primim.

Omul suferind, care vine în biserică pentru a-și căuta sănătatea, nu trebuie să caute sau să ceară doar vindecarea trupului, ci să caute să îl descopere pe Dumnezeu prin boala pe care o are.

Mai întâi trebuie să ne pocăim de păcatele pe care le săvârșim, trebuie să ne schimbăm în bine, trebuie să ne arătăm preoților și numai după aceea să așteptăm vindecarea, neuitând să mulțumim Lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Nu trebuie să uităm nici de ceilalți nouă frați ai noștri, care au primit și ei vindecare de la Dumnezeu, dar care au uitat să se întoarcă pentru a-i mulțumi.