Textul evangheliei de la Ioan, care s-a citit în această duminică la Sfânta Liturghie, conţine bogate semnificaţii teologice. Acest fragment vorbeşte despre rolul Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ: acela al mântuirii neamului omenesc, şi al unirii acestuia cu Dumnezeu; fiind un exemplu viu despre cum trebuie să ne rugăm şi să-l slăvim pe Tatăl cel ceresc.

Pe lângă importanţa rugăciunii, textul evangheliei de la Ioan ne arată şi ceea ce înseamnă adevărata unitate: Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Aceste cuvinte au fost spuse la puţin timp după instaurarea Tainei Sfintei Euharistiei, fapt care ne face să înţelegem că primul semn al unităţii este împărtăşirea dintr-un singur potir, al celor ce împărtăşesc credinţa într-Unul şi Adevăratul Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului.

Mântuitorul Iisus Hristos se roagă Tatălui pentru ucenicii săi, care după Înălţarea Lui la cer, vor rămâne singurii propovăduitori ai cuvântului Evangheliei. El îşi încredinţează ucenicii Sfântului Duh, Sfinţitorul lumii, Cel care rămâne cu noi în veac, ne călăuzeşte şi ne sfinţeşte, după cum ne învaţă Sfânta Scriptură.

Evanghelia de astăzi ne spune că Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat, rostul nostru pe acest pământ fiind acela de a crede în El şi de a ne pregăti pentru viaţa cea veşnică. Pregătirea pentru viaţa veşnică se face în viaţa acesta şi nu poate fi percepută fără credinţa adevărată şi fără comuniunea cu Dumnezeu.

Este foarte important mai ales cum crezi şi în cine crezi. Credinţa personală sau proprie, care exclude Sfânta Evanghelie şi Sfânta Tradiţie, nu poate fi o credinţă care să unească cu Dumnezeu şi care să ducă la mântuire.

Sunt unii care cred greşit şi care propovăduiesc şi altora o credinţă greşită. Un exemplu evident este ereticul Arie, cel care învăţa că Mântuitorul nu era Fiul Tatălui, ci o simplă zidire, sau creaţie a lui Dumnezeu. Datorită acestei tulburări, care risca să pună în pericol dreapta credinţă, Împăratul Constantin cel Mare, convoacă primul Sinod Ecumenic al lumii creştine, care a avut loc in anul 325 în oraşul Niceea. Astfel au fost chemaţi toţi episcopii bisericilor dreptmăritoare pentru a apăra dreapta credinţă şi unitatea bisericii, ereticul Arie şi erezia lui fiind daţi anatemei. Tot la acest sfânt Sinod a fost formulat și prima parte a Crezului ortodox, sau a Simbolului de credinţă pe care îl avem şi azi în aceaşi formă, în Biserica Ortodoxă.

Este foarte important să credem drept în Dumnezeu, aşa după cum ne învaţă Biserica şi Sfintele Sinoade, să păstrăm unitatea credinţei, să ne împărtăşim cu toţii din potirul cel de Viaţă izvorâtor, ca astfel să primim viaţa cea veşnică. Trebuie să iubim Biserica şi învăţătura ei, să trăim viaţa după poruncile divine şi să ne ferim pe noi şi familiile noastre de cei care propovăduiesc altceva decât ne învață Dumnezeu prin Sfânta Evanghelie şi Sfânta Tradiție.