În această duminică am ascultat un fragment din Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos care ne prezintă o suită de minuni înfăptuite de El. Mântuitorul a silit pe ucenicii Săi să plece înaintea Lui și să treacă de cealaltă parte a Mării Ghenizaretului și, după ce a eliberat mulțimile, S-a suit în munte să se roage, după cum ne relatează Sfântul Evanghelist Matei. Fiul se retrage, așadar, să mulțumească, în mod smerit, Tatălui pentru darul minunii săvârșite.

Minunile făcute au ca izvor iubirea Mântuitorului pentru oameni. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că minunile Sale sunt pătimite pentru că izvorăsc din împreună pătimirea Mânuitorului cu cei aflați în suferințe, dar pătimirile Sale sunt minunate pentru că sunt mai presus de înțelegerea noastră, întrucât Fiul Lui Dumnezeu se lasă batjocorit de omul pe care l-a zidit, pe care îl chemă la asemănare cu El.

Ucenicii traversează înfricoșați Marea Ghenizaretului întrucât aceasta era învolburată, iar vântul puternic făcea ca valurile să izbească corabia. Atunci, Iisus Hristos a venit la ei pe mare, ca pe uscat, ca să le arate că El a făcut marea și pământul și că doar la El poate fi salvarea. Sfântul Apostol Petru, cu firea sa impetuoasă, convingându-se că este Hristos, a dorit să meargă, de asemenea, pe mare către El și a făcut acest lucru, până când s-a înspăimântat și a început să se scufunde. Atata timp cât nu s-a îndoit apostolul mergea pe apă întocmai ca Hristos, dar când Sfântul Petru nu s-a mai uitat la El ci la marea învolburată de vânt, a început să se scufunde. Atunci, apostolul a strigat Doamne, scapă-mă! iar Hristos îi întinde mâna și îi mustră lipsa de credința.

Așadar, vedem o succesiune de minuni înfăptuite de Hristos: cea a mergerii pe apă ca pe uscat, cea a potolirii furtunii și cea ajungerii imediate a corabiei la Cetatea Betsaidei (de unde Mântuitorul și-a ales 4 ucenici). Văzând toate acestea, cei din corabie I s-au închinat zicând Cu adevărat Tu ești Fiul Lui Dumnezeu.

Mintea omului este insuficientă pentru a înțelege adevărurile dumnezeiești, de aceea credința trebuie întărită prin harul Lui Dumnezeu. Hristos este mirele Bisericii cu care formează un singur Trup, întemeiată pe adevărul rostit de apostoli că Hristos este Fiul Lui Dumnezeu. Atunci când ne rugăm, Duhul Sfânt se roagă cu noi și ne învață să strigăm Avva părinte! De aceea, trebuie să Îl rugăm mereu pe Hristos să nu ne lipsească de harul Său, ci să fie prezent în toate clipele vieții noastre.

O altă învățătură ce se desprinde din Evanghelia de astăzi este aceea că, această corabie, reprezintă tocmai Biserica lui Hristos. Mântuitorul ne îndeamnă pe toți (ca și pe apostoli în acele timpuri) cei ce primim cuvântul Lui, să intrăm în Biserică. Ca să ajungem la limanul mântuirii trebuie să ne aflăm în Biserică, în corabie, și nu în afara ei, în furtună. Biserica, în drumul ei de la pământ la cer, va fi mereu învolburată de valurile pline de dușmănie ale acestei lumi, dar dacă în mijlocul ei este Hristos, vom ajunge la destinație: în împărăția Sa.

Să ne învrednicească Dumnezeu să fim martori ai prezentei lui Hristos în mijlocul corabiei și să putem ajunge la credință nezdruncinată pe care au avut-o apostolii, aceea că Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui viu, pentru că astfel va veni mântuirea și Împărăția veșnică.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.